FIREA ȘI PUTERILE TRUPULUI. FRÎIELE ŞI DESFRÎNĂRILE OMULUI VIZITIU SIEȘI

Fugiţi de desfrînări! (1 Cor. 6, 18)

Se ivesc nenumărate plăceri care atrag la ele ochii sufletului... Omul ca un vizitiu pentru sine, şi desfrînările împătimirilor lui

Trebuie să ştim că iubirea pătimaşă de plăcere este de multe feluri şi de multe forme, și multe sînt plăcerile care amăgesc sufletul cînd nu se întă- reşte prin trezvie întru frica de Dumnezeu şi în dragoste de Hristos, îngrijindu-se de lucrarea virtuților. Căci se ivesc nenumărate plăceri care atrag la ele ochii sufletului: cele ale trupurilor, cele ale avuției, ale dezmierdării, ale slavei, ale nepăsării, ale mîniei, ale stăpînirii, ale iubirii de argint, ale zgârceniei. Toate se înfăţişează amăgitor, cu arătări strălucite şi plăcute, în stare să atragă pe cei vrăjiți de ele, care nu iubesc cu putere virtutea şi nu rabdă asprimea ei. Căci aproape toată afecțiunea pămîntească şi împătimirea de ceva din cele materiale naşte plăcere şi desfătare în cel împătimit şi înnebuneşte şi vatămă în chip pătimaş partea poftitoare a sufletului, întrucât îl supune pe cel biruit iuțimii, mîniei, întristării şi ţinerii minte a răului, cînd e lipsit de ceea ce dorește. Iar dacă împreună cu împătimirea il mai stăpîneşte pe om şi o mică obișnuință, îl face pe cel stăpînit de ea să fie dus, pe nesimțite, pînă la capătul acestei împătimiri neraționale, pentru plăcerea ascunsă în ea. Căci plăcerea poftei e de multe feluri, cum s-a spus mai înainte, și nu se satisface numai prin curvie şi prin altă desfătare trupească, ci şi prin celelalte patimi, odată ce şi neprihănirea stă nu numai în oprirea de la curvie şi de la celelalte plăceri de sub pîntece, ci şi în înstrăi- narea de celelalte plăceri. De aceea, desfrînat este şi iubitorul de avuții, iubitorul de argint şi zgîrcitul. Căci precum acela iubeşte trupurile, aşa şi acesta avuțile; ba este cu atît mai desfrinat acesta, cu cît nu are o aşa de

mare silă de la fire care să-l împingă. De fapt, vizitiu nedestoinic ar cotit cu adevărat nu acela care nu poate stăpîni un cal nărăvaş şi anevoie de strunit, ci acela care nu-şi poate supune pe unul blind și mai supus. Dar e vădit în tot felul că pofta de avuții e de prisos, şi nu după fire, neavîndu-şi puterea într-o silă a firii, ci în voia liberă cea rea. De aceea nu are scuză cel ce păcătuiește lăsîndu-se biruit de aceasta cu voia. Astfel trebuie să cunoaștem limpede că iubirea de plăcere nu se mărgineşte la desfătare şi la bucuria de trupuri, ci se arată în tot chipul și prin tot lucrul iubit de voia liberă a sufletului, şi prin toată împătimirea. 

[Sf. Ioan Damaschin, IV, 164-165]

FIREA ȘI PUTERILE TRUPULUI. FRÎIELE

ŞI DESFRÎNĂRILE OMULUI VIZITIU SIEȘI

CARTEA FILOCALIILOR