"Pe lângă dezlipirea de lumea trecătoare şi întoarcerea la Dumnezeu, mai avem şi alte binefaceri ale suferinţei. Ca să ajungă la fericire, oamenii caută fără încetare, în ştiinţă, în filozofie, în morală, în religie, în artă, şi peste tot în lume adevărul şi ceea ce încununează adevărul: gloria. Dar şi adevărul şi gloria se află în durere, ca apa în stâncă. Dumnezeu a rânduit să ne veselim cu lacrimi de cele mai mari cuceriri, de cele mai aprige munci, de cele mai mari bucurii. Adevărul, gloria, plăcerile cele mai mari, ne fac să plângem. Şi adevărul şi gloria, ca şi toate bucuriile şi înţelepciunile se măsoară cu suferinţa. E bogat cine a dăruit totul, cine şi-a legat sufletul de Dumnezeu, mare cine e smerit şi înțelept cine a pățit multe, a învățat multe, a suferit mult. Dacă durerea nu ne-ar învăța, am fi mai răi ca tigrii; beția ideilor, a părerilor şi a patimilor ne-ar otrăvi şi înrăi, până la moarte.
Astfel, ispăşirea păcatelor este altă binefacere a suferinței. Păcatul e pricină de durere, iar durerea pricină de ispăşire şi curățire. Din pricina păcatului suferă omul durere in inima sa ziua şi noaptea (Ps. 12:2); fărădelegile fac pe om să răcnească de durere. <«<Toți prietenii tăi te-au uitat şi nu te mai caută; căci Eu te-am bătut cu lovituri neprieteneşti, cu pedeapsă crudă pentru mulțimea fărădelegilor tale, pentru că se înmulţiseră păcatele tale. Ce răcneşti tu din pricina rănilor tale şi din pricina durerilor tale celor crude? După mulțimea fărădelegilor tale ți-am făcut acestea, pentru că se înmulţiseră păcatele tale», zice Domnul (ler. 30:14-15)."
SPRE TABOR , VOL 2 - CURĂȚIREA
PREOT ILARION V. FELEA

Comentarii
Trimiteți un comentariu