DUMNEZEU ESTE LUMINĂ

 

                                    

" Dumnezeu este lumină", scrie Sfântul Apostol Ioan, și când Îl vom vedea, vom deveni și noi lumină asemenea Lui. Dar mai întâi trebuie să ne curățim inimile, pentru a ne învrednici de fericita vedere a Dumnezeului celui adevărat. Domnul caută spre toti oamenii, dar Își îndreaptă atentia îndeosebi către aceia care sunt gata să se predea cu totul in mâinile Lui. Dorința Sa fierbinte este să Se poarte cu fiecare dintre noi precum S-a purtat cu Avraam și cu toți aleșii Lui. De fapt, în viața fiecărei persoane ar trebui să se repete întreaga Scriptură, căci ea este, prin excelentă, istoria "lucrării" lui Dumnezeu cu omul. Când Domnul vede că omul iși "ia în serios" mântuirea, ridică un obstacol în calea lui, ca să-l pună la incercare și să-i sporească astfel râvna și hotărârea.  Îl cercetează și il ceartă precum tatăl pe fiul său cel iubit. Printr-o astfel de cercare a credinței omul învață cum să depășească primul obstacol. Atunci Domnul așază piedici și mai mari în calea lui, ca să-l ajute să se înalțe tot mai sus către El în credintă.În acest chip Dumnezeu îl cinstește pe om, acordându-i privilegiul de a-și dovedi, asemeni lui Iov, credincioșia, acea credință care-l face moștenitor al tuturor bogătiilor raiului. "Toate ale mele, ale tale sunt", spune Tatăl fratelui fiului risipitor. Fericit este cel ce rabdă în vremea încercării și nu se lasă clătinat de ispite, nici chiar de amenintarea mortii.

"Nădejde mai presus de orice nădejde" este, așadar, definiția credintei prin care depășim chiar și acele obstacole ce par cu neputință de biruit. O asemenea credință adună toate gândurile și toate puterile inimii noastre spre împlinirea unui singur scop: să ne luptăm până la moarte pentru a birui toate greutățile cu ajutorul lui Dumnezeu. Și trebuie să le biruim, căci de aceasta depinde mântuirea noastră. Acum inima omului este asemeni unui nod strâns legat în care se adună întreaga sa fiintă, iar el atârnă totul de mila lui Dumnezeu. În felul acesta începem și noi - cum spune Sfântul Apostol Pavel despre Avraam - să credem cu nădejde impotriva oricărei nădejdi. Credem că Dumnezeu "poate să ne ridice ca fii ai lui Avraam" și că la El "toate sunt cu putință". Treptat, ne pregătim să ne asumăm chiar și acel infricoșător salt de credinta care biruiește moartea. "


Arhimandrit Zaharia Zaharou