Dragostea lui Dumnezeu

 

                                    

"De la dragoste, căci spunând: „iubiților lui Dumnezeu”, adaugă imediat: „celor sfinți chemați”, arătând prin aceasta că de aici ne vine izvorul tuturor bunătăților. Numește sfinți pe toți credincioșii, în general.„Har vouă și pace”. O! Ce salutare frumoasă, și care poartă cu sine mii de bunătăți! Aceasta este salutarea pe care Hristos a poruncit Apostolilor a o adresa la început în casele în care vor intra. Și de aceea și Pavel, pretutindeni, așa își începe cuvântarea, de la har și pace. Nici Hristos nu a desființat un război mic și neînsemnat, ci variat, și în multe feluri, și de un timp îndelungat, iar aceasta nu a provenit deloc din ostenelile noastre, ci numai prin harul lui. Fiindcă dragostea a hărăzit harul, iar harul a hărăzit pacea, de aceea Apostolul punându-le în ordinea lor în salutarea pe care le-o trimite, dorește ca acestea să rămână încontinuu printre ei înrădăcinate, ca nu cumva să reînceapă alt război. Pentru aceasta și roagă pe dătătorul lor de a le păstra printre ei, neclintite, zicând: „Har vouă și pace de la Tatăl nostru și de la Domnul Iisus Hristos”. Iată că aici particula „de la” este comună Tatălui și Fiului, ceea ce este egal cu „de la care” sau „din care”. Vai! Cât de mare putere a avut dragostea lui Dumnezeu! Noi, care eram dușmani și disprețuiți, deodată am devenit sfinți și fii ai Celui Preaînalt! Când noi Îl numim Tată, El ne-a declarat fii, iar când zice fii, ne-a și descoperit întreaga vistierie a bunătăților!Deci, iubiților, să rămânem în harul lui Dumnezeu, arătând o purtare vrednică de acest har și ducând necontenit în noi și între noi pacea și sfințenia. Acestea sunt adevăratele demnități, pe când toate celelalte sunt trecătoare, momentane, se sfârșesc o dată cu viața din lumea aceasta, și de cele mai multe ori se cumpără cu bani, pentru care nici nu ar putea fi considerate demnități, ci mai mult nume seci, având puterea și tăria lor în îmbrăcămintea hainelor și în lingușirea celor ce-i înconjoară, însă demnitatea dată de Dumnezeu, acel dar al sfințeniei și al înfierii, nu încetează nici după moarte; îi face străluciți și aici pe cei ce-l au, și-i însoțește și dincolo, în viața viitoare. Cel ce păstrează în sine darul înfierii și păzește cu strășnicie sfințenia se va arăta cu mult mai strălucit chiar decât cel ce poartă pe cap coroană și este îmbrăcat în porfiră împărătească; ba chiar în viața prezentă se va bucura de liniște și veselie sufletească, căci cel ce se hrănește cu bune nădejdi nu are motive de tulburare și e însoțit pretutindeni și pururea de mulțumirea sufletească. Mulțumirea și bucuria sufletească nu stau în mărimea întâietății, nici în mulțimea banilor, nici în importanța funcției, nici în puterea fizică, nici în luxul mesei, nici în podoaba hainelor și nici în altele de acest fel, care, toate la un loc, sunt lucruri omenești; ci numai în succesele duhovnicești și în conștiința bună și curată.

Cel ce are conștiința curată – chiar de ar fi îmbrăcat sărăcăcios, chiar de s-ar lupta cu foamea zilnic – va fi cu siguranță mai voios decât cei ce se desfată mult, precum și cel ce are o conștiință pătată și rea, chiar de ar fi înconjurat de toate bogățiile lumii, totuși este mai de plâns decât toți. De aceea Pavel, deși trăia veșnic în foame și lipsuri, deși era necăjit și amărât în fiecare zi, totuși era vesel și se desfată duhovnicește mai mult decât împăratul de atunci. Ahab fiind rege, și bucurându-se de plăcerile vieții, ofta și era nemulțumit fiindcă săvârșise acel păcat, și fața lui era tristă și înainte de păcat, și după săvârșirea păcatului.Deci, dacă vrem să ne bucurăm de adevărata mulțumire, să fugim, mai întâi de toate, de răutate și viclenie. Să căutăm să facem fapte bune, fiindcă altfel nu e cu putință a ne împărtăși de aceasta, chiar de am urca până pe tronul împărătesc. De aceea și zicea Pavel: „Iar roada duhului este dragostea, bucuria, pacea…” (Galateni 5, 22). Acest fruct să-l creștem și să-l păstrăm noi, pentru ca și aici să ne bucurăm de veselia și mulțumirea sufletească, și, în același timp, să ne învrednicim de împărăția viitoare, prin harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, prin Care și cu Care se cuvine slava și cinstirea Tatălui și Duhului Sfânt, în vecii vecilor."

Sf.Ioan Gură de Aur.