"Un frate a zis către părintele Pimen: "Părinte, mă tulbur și voiesc să mă duc de aici". Starețul a zis: "Pentru ce pricină voiești să te duci?" Fratele a zis: "Aud cuvinte nefolositoare de la un frate care viețuiește aici și mă smintesc". Starețul a zis: "Nu sunt adevărate cele ce ai auzit". Fratele a zis: "Cu adevărat, părinte, sunt adevărate, că cel ce mi-a spus mie este credincios". Starețul a răspuns: "Nu este credincios cel ce ți-a spus ție, că de ți-ar fi fost credincios, nu ți-ar fi spus ție unele ca acestea, iar tu singur, nevăzând, să nu crezi niciodată cuvintele cele auzite; că nici Dumnezeu, auzind strigarea Sodomei, n-a crezut până ce singur S-a pogorât ca să vadă cu ochii Săi. Strigarea Sodomei și Gomorei și greșelile lor s-au înmulțit la Mine mai mult; deci, mă voi pogorî ca să văd de este după strigarea lor". Fratele a zis: "Părinte, eu cu ochii mei l-am văzut pe el greșind".
Acestea auzindu-le starețul, a căutat spre pământ și a luat de jos un pai mic și a zis fratelui: "Ce este acesta?" Fratele a zis: "Acesta este un pai". Atunci starețul, căutând spre înălțimea casei și arătând spre bârna pe care era rezemat acoperișul, a zis: "Dar aceasta ce este?" Fratele a răspuns: "Aceasta este bârna". Și a zis starețul către frate: "Pune întru inima ta, că păcatele tale sunt ca bârna aceea, iar greșeala fratelui de care grăiești este ca paiul acesta, și nu vei mai avea tulburare".

Comentarii
Trimiteți un comentariu