Despre rugăciunea lui Iisus

 Dacă tu însă ai simțit, că mintea ţi s-a unit cu sufletul şi cu alcătuieşti ceva unitar şi întreg, că sfânta pace a lui Hristos adie peste tine, atunci păstrează darul lui Dumnezeu cu cea mai mare grijă. 

Lucrarea cea mai de seamă să-ți fie rugăciunea şi citirea cărților sfinte; celorlalte lucrări să le dai o însemnătate de a doua mână, iar față de lucrurile pământeşti fii rece, dacă se poate, străin de ele. Lumea cea sfințită, ca şi adierea Sfântului Duh este subţire, pleacă din sufletul care se poartă cu o nepotrivită cuviinţă față de prezența Lui, care distruge cucernicia, care nimiceşte credincioşia printr-o slăbire pricinuită de păcat, care face loc nepăsării. Odată cu pacea lui Hristos, pleacă din sufletul nevrednic rugăciunea harică şi se împlântă în suflet, ca nişte fiare flămânde, patimile, care încep să chinuiască pe cel ce s-a jertfit de bunăvoie în mâinile lor, lăsat la propriile lui puteri de către Dumnezeu, care s-a depărtat de el. Dacă te vei îmbuiba, dar mai ales dacă te vei îmbăta, sfânta pace va înceta să lucreze în tine. Dacă te vei mânia, lucrarea lui se va curma pentru multă vreme. Dacă îți vei îngădui a fi cutezător, el va conteni să lucreze. Dacă vei îndrăgi ceva pământesc te vei molipsi de patima pentru lucruri, pentru o încântare oarecare sau de o stare sufletească deosebită faţă de oameni, sfânta pace negreşit va pleca de la tine. Dacă îți vei îngădui o îndulcire cu gânduri desfrânate, el te va părăsi pentru foarte multă vreme, ca unul ce nu rabdă nici un fel de miazmă urâtă, ce iese din păcat, mai ales din păcatul desfrâului şi al slavei deşarte. Il vei căuta, dar nu-l vei găsi. Vei plânge pentru pierderea lui, dar el nu va lua aminte deloc la plânsul tău, ca să te înveți să dai darului dumnezeiesc prețul cuvenit şi să-l păstrezi cu grija cuvenită şi cu evlavie. Să urăşti tot ce te trage în altă parte spre risipire, spre păcat. Rastigneşte-te pe crucea poruncilor evanghelice; caută să te ții mereu pironit de ea.

Respinge cu bărbăție și cu trezvie toate gândurile păcătoase şi dorințele; taie grijile pământeşti; îngrijește-te să capete viață în tine Evanghelia printr-o împlinire plină de râvnă în toate poruncile ei. 

În vremea rugăciunii răstigneşte-te din nou, răstigneşte- te pe crucea rugăciunii. Înlătură de la tine toate amintirile, chiar cele mai însemnate, care îți vin în vremea rugăciunii, nu le lua în seamă. Nu teologhisi, nu te risipi în cercetarea cugetărilor strălucitoare, noi şi puternice dacă ele vor începe să rodească pe neaşteptate în tine Sfânta Tăcere, îndreptată asupra minții prin simțirea măreţiei lui Dumnezeu; predică despre Dumnezeu într-un chip mai înalt şi mai puternic, decât orice cuvânt. "Dacă tu te rogi cu adevărat, au spus Sfinţii Părinţi, atunci tu eşti teolog".

Sbornicul. Volumul 2. Despre rugăciunea lui Iisus