"Priviţi-i pe cei căsătoriți! Toți cei care s-au căsătorit fără binecuvântare ori au fost siliți să se căsătorească nu au pace, si zadarnică este iubirea lor. Luaţi aminte cât de mare este puterea părinților - şi trupești, și duhovniceşti. Adesea i-am auzit pe părinții cei trupești și pe cei duhovniceşti zicând întocmai ceea ce se va întâmpla cu copiii lor mai târziu. Odată m-am mirat de felul în care doi părinți credincioși si-au ucis fiul prin gândurile lor. Acest singur fiu al lor - copil credincios, crescut din copilărie în acest duh - era de-a dreptul Înger, era de o bunătate neînchipuită. Odată a venit la el o fată din ținutul lui să-i ceară ajutorul. Ea era însărcinată cu un bărbat oarecare, iar acum îl ruga pe acest tânăr s-o ia în căsătorie, căci părinții și frații ei sunt aspri, şi dacă află că este însărcinată, nu-i rămânea altceva de făcut decât să se omoare. El a încuviinţat să iscălească un astfel de contract de căsătorie, iar după ce se va naşte copilul şi va începe să meargă, băiatul va merge de îndată pe calea lui, iar fata pe a ei. Cum asta se întâmpla într-un sat mic, totul s-a aflat de îndată, iar mama lui nu a putut îndura cele întâmplate, cu toate că tatăl spunea că este vorba de viata fiului lor, şi nu de a ei - dar aceasta nici nu voia să audă.,,Nu vreau să-l mai văd viu!" obişnuia să zică. Aşa s-a şi petrecut. În timp ce conducea o motocicletă, fiul lor a avut un accident împreună cu un prieten. După ce s-a întâmplat aceasta, mama a venit la mine tristă și mâhnită, iar eu i-am spus:,,Tu ți-ai omorât singurul fiu! Vezi cât de puternice sunt gândurile tale? Ai zis că nu vrei să-l mai vezi viu, şi asta s-a şi întâmplat!" Adesea părinţii nici n-o știu, dar pentru noi, copiii lor, ei au dreptate şi trebuie să-i ascultăm în chip desăvârşit - atunci binecuvântarea va fi asupra noastră. Din păcate, puțini sunt cei ce îşi cinstesc părinții ca pe ceva sfânt. Eu am suferit mult, căci adesea îl osândeam pe tatăl meu, socotind că-şi petrece prea puțină vreme cu copiii lui. Aşadar, aceste gânduri ale mele îmi ocârmuiau viața, şi mult am suferit din pricina lor! În timpul ocupației, de două ori am fost osândit la moarte. La început nu știam din ce pricină, dar când m-am dezmeticit, am văzut că eu sunt cel care mi-am rânduit viața astfel.Neîndoios este faptul că cei ce poartă în ei dragoste nemărginită deschid orice uşă. Şi acolo, pe câmpul de luptă, unde nu este viață, şi acolo Domnul îi păzeşte în chip minunat pe cei care au dragoste pentru părinții lor - atât trupeşti, cât şi duhovniceşti. Vedeți? Dacă am fi aşa, lumea nu s-ar mai afla in starea aceasta. Acum trebuie sa ne rugam. Trebuie sa ne rugam cu totii, iar Domnul ne va dărui purere si ajutor. "
DESPRE PUTEREA PĂRINȚILOR
ASUPRA COPIILOR
Staretul Tadei de la Vitovnița
Comentarii
Trimiteți un comentariu