Când noi, depărtându-ne de rudeniile noastre pentru unul sau câțiva ani, ne agonisim o oarecare evlavie, sau străpungere a inimii, sau înfrânare, atunci gândurile cele deşarte, apropiindu-se, ne îndeamnă să mergem iarăşi în patrie spre povăţuirea, zic ele, şi spre pilda şi folosul multora, care au văzut cândva faptele noastre cele fărădelege; iar dacă mai suntem înzestrați și cu darul cuvântului şi mai avem şi ceva pricepere duhovnicească, atunci ele ne sfătuiesc să ne întoarcem în lume ca nişte învăţători şi mântuitori de suflete, pentru ca ceea ce am agonisit cu bine la liman să pierdem în chipul cel mai nenorocit în mijlocul mării. Să ne sârguim a urma lui Lot, iar nu femeii lui; căci sufletul, întorcându-se acolo de unde a ieşit, va fi asemenea cu sarea care şi-a pierdut puterea, şi va rămâne nemişcat. Fugi din Egipt fără să te mai întorci, căci inimile care s-au întors spre el n-au văzut Ierusalimul, adică pământul nepătimirii. Deşi aceia care la început, din pricina prunciei duhovniceşti, i-au lăsat pe ai lor şi au reuşit să se curețe desăvârşit, pot să se întoarcă la ei cu folos, cu gândul ca, după cum ei singuri s-au mântuit, aşa să îi mântuiască şi pe unii dintre ai lor; însă Moise, văzătorul de Dumnezeu, fiind trimis de Însuşi Dumnezeu pentru mântuirea celor de un neam cu el, a suferit multe necazuri în Egipt, adică întunecări în lume.
Scara. Sfântul Ioan Scăraru
Comentarii
Trimiteți un comentariu