Cel ce gîndește cele rele nu poate dobîndi inimă curată, căci e întinată de gîndul rău, ca o oglindă de noroi
„Fericiți, zice Dumnezeu, cei curați cu inima, că aceia vor vedea Dumnezeu" (Matei 5, 8). Dar inima curată nu o poate înfăptui nici o virtute, nici două, nici zece, ci toate împreună fiind, așa zicînd, ca una singură și dusă pînă la capătul din urmă. Dar nici acestea nu pot face singure inima curată, fără venirea şi lucrarea Duhului. Căci precum fierarul îşi poate arăta meşteşugul prin uneltele sale, dar fără lucrarea focului nu poate isprăvi nimic, aşa şi omul toate le face şi se foloseşte de virtuţi ca de nişte unelte, dar fără venirea focului dumnezeiesc ele rămîn fără rod şi fără folos, neizbutind să curățească pata şi întinăciunea sufletului.
Acolo unde este smerenia adîncă, acolo sînt şi lacrimi îmbelşugate. Iar acolo unde sînt acestea, acolo e şi prezența Duhului cel închinat. Iar acolo unde e Acesta, acolo se iveşte toată curăția și sfințenia în cel ce se află sub lucrarea Duhului. ... Omul poate lupta împotriva patimilor sale, dar nu le va putea dezrădăcina nicidecum. Şi a primit puterea de a nu face răul, dar nu şi puterea de a nu se gîndi la el. Dar evlavia constă nu în a face numai binele, ci și în a nu gîndi cele rele. Deci cel ce gîndeşte cele rele nu poate dobîndi inimă curată. Și cum ar putea? Căci e întinată de gîndul rău, ca o oglindă de noroi.
Eu am înțeles că inima curată constă nu numai în a nu fi tulburat cineva de vreo patimă, ci şi în a nu cugeta vreun rău sau ceva al vieții, atunci cînd vrea, ci a avea în sine numai amintirea lui Dumnezeu printr-o iubire neînfrînată. Căci numai în lumina curată vede ochiul în chip curat, neaşezîndu-se în calea privirii nimic.
[Sf. Simeon Noul Teolog, VI, 60-61]
Cartea Filocaliilor

Comentarii
Trimiteți un comentariu