Cei care doresc să aibă pururea o încredere fără îndoială în povățuitorii lor, neapărat trebuie să păstreze în inima lor neuitate şi neşterse virtuţile acelora, ca prin amintirea lor să astupe gurile dracilor când aceia vor începe a semăna în noi neîncredere faţă de ei; căci în ce măsură înfloreşte credinţa în inimă, în aceeaşi măsură sporeşte şi trupul în slujire, iar cel ce s-a poticnit de piatra necredinței, acela a şi căzut, căci tot ce nu este din credință este păcat (Rom. 14, 23). Când cugetul te îndeamnă să-l judeci sau să-l osândeşti pe povățuitorul tău, să sari ca de la curvie de la un astfel de lucru, să nu dai şarpelui acestuia nici un fel de îngăduință, nici loc, nici intrare, nici început, ci zi-i:,,O, înşelătorule, nu eu asupra povățuitorului, ci el asupra mea a căpătat drept de judecată; el e judecătorul meu, iar nu eu al lui".
Sfântul Ioan Scărarul. Scara

Comentarii
Trimiteți un comentariu