Pe tine însuți să te faci sărac, primitor de milostenie de la alţii.

 

Să auzim, deci, ce a spus Domnul tânărului aceluia care, pe cât se părea, împlinise toate poruncile: "" Una îți lipseşte, să-ți vinzi averea şi s-o împarți săracilor (Lc. 18, 22)"" şi pe tine însuți să te faci sărac, primitor de milostenie de la alţii.

 Toţi cei ce dorim cu înflăcărată osârdie să trecem prin această nevoinţă, să cercetăm cu luare aminte cum Domnul pe toți cei ce petrec în lume, chiar vii fiind i-a numit morți, zicând oarecăruia: Lasă pe morți, adică pe mirenii ce au murit în deşertăciunea lumească, să îngroape pe cei morți cu trupul (Lc. 9, 60). Bogăţia cu nimic nu-l împiedica pe tânărul acela să se boteze. De aceea, în zadar cred unii că Domnul i-a poruncit să-şi vândă bogăţia pentru a se boteza. Această mărturie a lui Hristos să ne fie de ajuns pentru a ne încredinţa desăvâr- şit de slava cea prea mare a cinului monahal.

 Trebuie cercetat de ce aceia care viețuiesc în lume şi petrec în privegheri, posturi şi rele pătimiri, atunci când se depărtează de lume şi se apropie de viața monahală, ca de un loc de încercare şi câmp de nevoințe, nu-şi mai lucrează nevoința lor de mai înainte, falsă şi prefăcută. Am văzut prea multe şi felurite plante ale virtuţilor, sădite de oamenii din lume şi udate, ca printr-un jgheab al necurăţiei subpământean, de slava cea deşartă, săpate la rădăcină de părerea de sine şi îngrășate cu gunoiul laudelor; însă ele îndată s-au uscat după ce au fost răsădite într-un pământ pustiu, unde nu ajung oamenii din lume şi unde nu este umezeala impuțită a slavei deşarte, căci plantele iubitoare de umezeală nu pot aduce rod în locurile de nevoință cele uscate şi lipsite de apă.

Dacă cineva a urât lumea, acela a scăpat de întristare. Iar dacă cineva este împătimit faţă de ceva din cele văzute, apoi încă n-a scăpat de ea, căci cum să nu te întristezi când te lipseşti de un lucru iubit? Deşi întru toate trebuie să avem o mare trezvie, dar mai înainte de orice trebuie să fim mai cu atenție în această privință. Văzut-am pe mulți în lume, care prin griji, preocupări, îndeletniciri şi privegheri trupeşti, au scăpat de înversu- narea trupului lor, dar după ce au intrat în monahism şi s-au eliberat de griji, s-au întinat în chip jalnic de mişcările trupului.

Sfântul Ioan Scărarul. Scara