Ce se cuvine a face când voinţa superioară şi raţională pare a fi cu totul biruită de voința inferioară şi de vrăjmaşi

Dacă câteodată simți o atât de puternică ridicare împotriva ta a păcatului, încât ţi se pare că nu i te poţi împotrivi şi chiar râvna de a i te opune este secătuită, ai grijă, fratele meu, nu părăsi lupta, ci ridică-te şi fii tare. Aceasta este o cursă a vrăjmaşului care, semănând gândul că împotrivirea este fără de nădejde, curmă orice opoziţie şi te sileşte ca, depunând toate armele, să te predai lui. Pune-ți atunci în minte clar că aceasta este o înşelăciune a vrăjmaşului şi nu ceda. Căci atâta timp cât încă nu înclini cu voinţa ta către îndemnul pătimaş, tu încă eşti între cei biruitori, cei care resping şi îi zdrobesc pe vrăjmaşi, chiar dacă până şi simpatia ta ar fi trecut deja de partea patimii. Pentru că nimeni şi nimic nu poate sili voinţa ta sau să-ţi smulgă biruința din mâini împotriva voinţei tale şi să te răstoarne, oricât de puternică şi de înverşunată luptă ar ridica în tine vrăjmaşii mântuirii tale.

Dumnezeu a dat voii noastre libere o putere atât de mare, încât chiar dacă toate simțurile omului, toată lumea şi toţi demonii s-ar întrarma împotriva ei şi ar intra în luptă cu ea, ele nu ar putea să o silească. In ceea ce o priveşte ea va rămâne întotdeauna liberă să dorească ceea ce i se oferă sau i se cere, dacă vrea, sau să nu dorească, dacă nu vrea. În schimb, ea este răspunzătoare pentru tot şi supusă judecăţii. Tine bine minte aceasta, că oricât de slăbit te-ai simți, nicidecum nu vei putea să te dezvinovăţeşti, dacă vei înclina spre o pornire pătimaşă. Aceasta ţi-o va spune şi conştiinţa ta. Deci pregăteşte-te să te împotriveşti cu atât mai mare râvnă, cu cât este mai puternică năvălirea, şi niciodată să nu părăseşti o astfel de hotărâre, în orice împrejurare de acest fel repetând în tine cuvintele poruncitoare ale unuia dintre cei mai de seamă conducători ai noştri: Stați tari în credință, îmbărbătați-vă, întăriţi-vă (I Cor. 16, 13).

Ţinând astfel voia ta liberă neînclinată spre ațâțarea păcătoasă şi stând de partea cererilor voinţei superioare, pune în acţiune una după alta armele tale duhovniceşti. Cea mai importantă dintre ele este rugăciunea. Cu ea însufleţeşte-te, spunând: Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricosa inima mea, de s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc (Ps. 26, 1-2; 5-6). Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac (Ps. 43, 8, 10). De frica voastră, vrăjma- şilor, nu mă voi înfricoșa, nici nu mă voi tulbura. Domnul puterilor, pe Acela Îl voi socoti sfânt, şi Acela frică va fi vouă. În El voi nădăjdui şi El îmi va fi mie spre sfințenie. De vă veți întări, iarăşi veţi fi biruiţi, şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne în voi (Is. 8, 9-10, 12-14). Insufleţindu-te astfel, fă şi tu ceea ce face uneori el dă înapoi puțin, pentru a găsi un punct mai bun şi vedea cum să trimită mai bine săgeata în inima vrăjmaşului. Deci şi tu, adunându-ți gândurile tale înăuntru şi punând înainte conştiinţa şi simțirea poate, şi

cu

nimicniciei tale şi a neputinţei de a face de unul singur ceea ce trebuie, aleargă la Dumnezeu, Care pe toate le nădejde fierbinte şi lacrimi cheamă-L în ajutor împotriva patimii care te luptă, zicând: Scoală-Te, Doamne, ajută-mi şi mă izbăveşte, pentru numele Tău (Ps. 43, 28). Dă război împotriva celor ce se ostesc asupra mea, apucă armă şi pavăză şi Te scoală întru

ajutorul

meu. Să se ruşineze și să se înfrunteze cei ce caută sufletul meu, întoarcă-se înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine (Ps. 34, 1, 2, 4). „Stăpână Născătoare de Dumnezeu, nu mă lăsa să cad în mâinile vrăjmaşilor şi să fiu biruit de ei".,,Ingerul meu păzitor, acoperă-mă cu acoperământul aripilor tale de săgeţile vrăjmaşului, şi cu sabia ta loveşte-i şi taie-i de la mine".

Stăruie în aceste chemări şi vei vedea ajutor grabnic. Însă totuşi, ia aminte la tine cu mare atenție. Vrăjmaşul ştie puterea unor astfel de chemări către Dumnezeu şi se grăbeşte să le preîntâmpine sau să le strice printr-o cârteală fără de judecată, stârnită de el, împotriva lui Dumnezeu, că de ce a îngăduit să se ridice o astfel de năvălire a vrăjmaşului şi o asemenea primejdie de cădere. Prin aceasta vrăjmaşul urmăreşte să împiedice strigătele către Dumnezeu sau să le curme, şi să te facă nevrednic de ajutorul Domnului. De îndată ce vei vedea o asemenea mişcare împotrivitoare lui Dumnezeu, grăbeş- te-te să restatorniceşti acea convingere sinceră şi adevărată că Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni şi că fiecare este ispitit fiind tras de a sa poftă şi amăgit (Iac. 1, 13-14). Apoi cercetează faptele trecute, simţirile şi gândurile tale, şi vei descoperi că din ele s-a născut furtuna dinăuntrul tău care te-a adus în această stare primej- dioasă. Vrăjmaşul l-a clevetit pe Dumnezeu, iar greşelile tale le-a acoperit. Prin credinţă trebuie să-l îndreptăţeşti pe Dumnezeu în tine şi prin rațiune să îndepărtezi acoperământul linguşitor al vrăjmaşului. Trebuie să-ți dai în vileag neatenţia şi îngăduința de sine şi, mărturi- sindu-ți întru pocăință acest păcat lăuntric înaintea lui Dumnezeu, să te întorci la chemările de rugăciune arătate. care îți vor readuce ajutorul lui Dumnezeu, cel aflat întotdeauna la îndemână, mai ales în asemenea situații.

După aceea, când furtuna dinăuntru se va potoli, lupta trebuie să meargă după rânduielile obişnuite ale războiului nevăzut, despre care am spus deja în parte. 

Teofan Zăvorâtul. Războiul Nevăzut