Această rugăciune a minții din inimă curată se săvârșește cu mintea şi cu inima care s-au curăţit în întregime de întunecime şi de patimi. Inima duhovnicească, fiind despătimită, se roagă curat, şi dintr-o astfel de inimă nu mai ies cugete, de aceea de curăție este nedespărțită neîmprăştierea, atunci când mintea este ferită de cugete şi de dorințe păcătoase.
O astfel de rugăciune este cu adevărat contemplativă, şi de aceea creştinul trăiește cu adevărat o viață duhovnicească curată și contemplativă. Astfel trăind, omul se roagă în adevăr prin Duhul Sfânt. Virtuţile care țin de întreaga înțelepciune sunt crescute de Domnul din ce în ce mai mult, pe trepte tot mai înalte. Dumnezeu face bine omului în măsura în care mintea lui poate primi, iar sufletul poate simți harul trimis. Dumnezeu Se dă pe Sine întreg omului, şi omul, topindu-se de dumnezeiasca bunăvoinţă şi de dragostea Lui către el, strigă către Domnul: „Domoleşte, Părinte Sfinte, valurile harului Tău, căci mă topesc precum ceara!"
Prin ce se caracterizează rugăciunea inimii curate?
Rugăciunea inimii curate este rugăciunea desăvârșită, este rugăciunea pe care o face mintea care a ajuns la capacitatea de a alunga uşor şi pentru multă vreme orice gânduri în vreme ce se roagă. Prin rugăciunea inimii curată se înțelege unirea minții cu inima, sau coborârea minții în inimă pentru a petrece acolo neîncetat cu Hristos prin rugăciunea cea de taină. Părinţii cei duhovniceşti spun că rugăciunea este respirația sufletului, fiindcă prin ea omul respiră în Duhul Sfânt. Prin această respirație a sufletului în Duhul Sfânt începe în inima omului viața creştină.
Părintele Daniil de la Rarău. Rugăciunea lui Iisus
Comentarii
Trimiteți un comentariu