"Atunci când intrăm în casa lui Dumne-
zeu, mintea să nu ne zboare în altă parte,ci să adunăm omul nostru lăuntric în con-
templare şi rugăciune. Şi când ne rugăm, să spunem,,Tatăl nostru", ca să nu se mai tulbure cugetele minții noastre. Aşadar, când te afli în rugăciune, dă-ți seama în faţa cui te înfăţişezi şi dacă sufletul şi inima ta sunt.țintuite cu totul spre Acela.
Înţelege ceea ce spun: Dacă un om ia
punga cu arginți şi merge la târg vrând să
cumpere viței, se apucă cumva să cerceteze.porcii? Iar dacă vrea să cumpere măgari, cercetează cumva câinii? Întreaga lui minte va fi țintuită spre ceea ce vrea, ca să nu fie înşelat şi să cumpere marfă rea. Frate, te-ai aşezat să-l psalmodiezi lui Dumnezeu? Deschide-ți, deci, gura, rostind cuvintele lui Dumnezeu, precum David: "Voi cânta Dumnezeului meu în toată viața mea", ca nu cumva fiind nesârguincios mintea să ți se tulbure de cugete necuviincioase. Dimpotrivă, când duhul tău psalmodiază, să psalmodieze şi mintea ta. Mare dar sunt lacrimile în rugăciune, iar când cineva este atras de cugetele diavoleşti merge la moarte...Fii cu mintea la ceruri, frate...!"
Sfântul Efrem Sirul.

Comentarii
Trimiteți un comentariu