Calitatea rugăciunii are valoare

- Părinte, atunci când ne rugăm pentru un oarecare motiv serios, oare trebuie ca rugăciunea să fie însoțită de post?

- Nici nu mai încape discuție. Acesta este ceva ce se impune. Postul şi nevoința sunt condiții absolut necesare. Dar pentru ca rugăciunea să se facă în chip corect, trebuie să te doară pentru ceilalți. Pentru că tipicul multor creştini din vremea noastră este să nu dorească să se mâhnească. Chiar şi pensionarii, care toată ziua stau, nu se duc să se apropie de un copil pårăsit, deoarece aceasta cere durere de cap. Mănâncă, îşi beau cafeaua lor, fac o plimbare, se duc la vreun spital care are infirmieri, la ceva organizat, ca să vadă vreun bolnav pentru că aceasta este mai uşor. Adică fac aceasta ca să fie satisfăcuți și astfel îşi odihnesc gândul că şi-au făcut datoria. Pe câți n-am îndemnat să ajute copii părăsiți! Dar n-au făcut nimic.

În Sfântul Munte au făcut undeva litanie pentru secetă şi în loc să plouă s-a aprins foc. Litania nu se face ca şi cum am face o plimbare. Trebuie să ne doară. Oare poate persista o ispită sau o stare grea dacă se roagă călugării cu inima? Cu toate că trecem prin ani grei, văd că în mănăstiri domneşte un duh... de veselie! Lumea arde. Ni se cere să facem o prive- ghere, de pildă, pentru un bolnav, iar noi cântăm: Deschizând Tu mâna Ta şi ne bucurăm. Noi ne petrecem timpul în chip plăcut, iar celălalt între timp moare. ,,Am făcut priveghere pentru bolnav", îți spune. Ce priveghere? Voi ați făcut petrecere? Aceasta se numeşte petrecere duhovnicească. Uneori nici atunci când preotul spune: Pentru cei ce zac în neputință nu ne rugăm pentru bolnav. Am fi ajutat mai eficace dacă am fi făcut puțină rugăciune cu metaniile. Nu spun să suprimăm privegherile praznicale pe care le prevede tipicul, dar în astfel de cazuri să orânduim puțin timp ca să facem cel puțin una-două ațe de metanii spunând: Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte pe robul Tău.

Totul este calitatea rugăciunii. Rugăciunea trebuie să fie din inimă, să se facă cu durere. Pentru Dumnezeu nu are atâta valoare cantitatea rugăciunii precum are calitatea ei. Rugăciunea ce se face în mănăstiri are cantitate, dar nu ajunge aceasta. Trebuie să aibă şi calitate. Atâtea ore de rugăciune făcută de atâtea persoane, dacă ar fi fost făcută din inimă, ar fi schimbat întreaga lume. De aceea scopul este ca slujbele să se facă din inimă.

Rugăciunea din inimă ajută nu numai pe ceilalți, ci şi pe noi înşine, pentru că înlesneşte să vină bunătatea lăuntrică. Când ne punem în locul celuilalt vin în mod firesc dragostea, durerea, smerenia, recunoştința noastră față de Dumnezeu cu slavoslovire neîncetată, şi atunci rugăciunea pentru semenul nostru se face bine primită de Dumnezeu, iar El îl ajută.

Trezire duhovnicească. Cuviosul Paisie Aghioritul