Aşezarea duhovnicească este fortăreață duhovnicească.

 

                                

"Acum este vremea ca sufletele să se pregătească, pentru că, de se va întâmpla ceva, nu ştiu ce va fi. Fie ca Dumnezeu să nu îngăduie să vină zile grele, dar dacă vor veni, cu un cutremur mic, cu o zguduitură, se vor prăbuşi frății întregi, mănăstiri întregi, pentru că fiecare se va duce să se mântuiască pe sine încotro va putea. Este trebuință de multă luare-aminte, ca să nu ne părăsească Dumnezeu. Sufletele să aibă ceva duhovnicesc în ele. Aceasta vă dă cinste. Se va face o mare zguduitură. Atâtea vă spun, cu atâta asprime am vorbit! Mie dacă mi s-ar fi spus ceva, mi-aş fi făcut pro-

bleme, m-aş fi gândit de ce mi-au spus-o, ce au vrut să spună. N-aş fi dormit o noapte întreagă, ca să nu spun nopți în şir. Dacă n-aş vedea anii grei ce vin, nu m-aş nelinişti atâta. Dar ceea ce văd este că mai târziu vă va fi foarte greu. Acum nu mă înțelegeți, dar atunci mă veți înțelege.
- Părinte, dacă cineva se va afla singur în acei ani grei, oare ce va face?
- Să începi de acum să faci mai întâi ascultare, ca să dobândeşti discernământ, iar atunci vom vedea. De aceea am spus ca mai întâi să ne tăiem cusururile. Dacă cineva are cusururi, n-o va scoate la capăt.
Dacă acum murmură pentru toate şi crede că el este un copil ales şi toţi ceilalți sunt de nimic, atunci... Că uitați să vă îndreptați ca să vă învredniciți de primirea ajutorului dumnezeiesc. Să vă încredeţi şi mai mult în Dumnezeu. Vom avea ani grei. Fructele sunt încă...crude, nu s-au copt. Atunci când veți fi coapte duhovniceşte ştiţi ce veți fi? Fortăreață. Nu numai pentru aici, ci veți putea ajuta şi mai departe. Căci altfel, veți avea şi voi nevoie de ajutor şi protecție omenească. Şi ştiţi ce rău este ca o mănăstire cu o grămadă de surori să aibă nevoie de mireni? Astăzi monahul trebuie să trăiască duhovniceşte ca să fie pregătit să depăşească o greutate. Să se pregătească în aşa fel încât să nu-l mâhnească lipsa, pentru că după aceea poate ajunge la lepădare. Va veni vremea când vor seca râurile şi toţi vor înseta şi vor suferi. Pentru noi, monahii, aceasta nu este atât de înfricoşător. Căci de însetăm, trebuie să răbdăm, pentru că noi am început pentru suferinţă. „Ceea ce
n-am făcut de bună voie ca monah", voi spune atunci,,,o fac acum de nevoie, ca să pricep ce înseamnă călugăria. Îți mulțumesc, Dumnezeul meu!”. Dar sărmana lume! Dacă oamenii au ajuns să facă bombe care ucid oamenii fără să distrugă clădirile, ce să mai spun? Când Hristos a spus că un suflet valorează cât întreaga lume, iar aceştia au clădirile la mai mare cinste decât întreaga lume. Aceasta este înfricoşător!
- Părinte, simt nelinişte, frică pentru ceea ce ne aşteaptă. Frica aceasta ne ajută să ne alipim de Hristos.Nu spun că trebuie să se bucure cineva de cele pe care le aşteptăm, ci să se bucure pentru că se va nevoi pen-
tru Hristos. Adică nu vom avea ocupația unui Hitler sau Mussolini, ci vom da examene pentru Hristos."

Paisie Aghioritul 

Cuvinte Duhovniceşti cap 3.