Ascultarea este desăvârşită lepădare a sufletului propriu, arătată prin lucrările trupului; sau, dimpotrivă, ascultarea este omorârea mădularelor trupeşti în vreme ce mintea rămâne vie. Ascultarea este lucrare fără de cercare", moarte de bună voie, viață străină de iscodire, lipsă de grijă în faţa primejdiilor, îndreptăţire nepregătită înaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, plutire pe ape fără de primejdie, călătorie dormind. Ascultarea este mormânt al voii proprii şi înviere a smereniei. Cel ascultător, precum un mort, nu vorbeşte împotrivă şi nu face deosebire între cele bune şi cele ce par rele; căci pentru toate va răspunde acela care cu evlavie a omorât sufletul lui. Ascultarea este părăsirea dreptei socoteli din îmbelşugare de dreaptă socoteală.
Scara. Sfântul Ioan Scărarul
.jpg)
Comentarii
Trimiteți un comentariu