,,Odată renăscut prin rugăciune, duhul nostru începe a se uimi de marea taină de a fi".
"Cel ce primește suflarea Ziditorului şi se naşte din nou de sus se întreabă cu uimire, asemeni dreptei Elisabeta:,,De unde mie aceasta?". Înaintea lui se deschid orizonturile noi, minunate şi vaste ale unei alte Fiinţe, până atunci nebănuite. Sfântul Sofronie spunea că o clipă scurtă este de ajuns pentru a i se descoperi omului taina lui Dumnezeu şi pentru a fi renăscut duhovniceşte. Într-o clipită, el ajunge să înțeleagă căile mântuirii.
Tocmai acesta este şi înţelesul termenului de „Staret: Stareţ în adevăratul sens al cuvântului nu este orice egumen sau părinte duhovnicesc, nici orice călugăr bătrân și cercat duhovniceşte, ci omul care a primit naşterea de sus, care a cunoscut taina căilor mântuirii şi poate rosti un cuvânt mântuitor pentru fiecare persoană în parte ce se apropie de el cu dorinţa de a cunoaște voia lui Dumnezeu în viața sa. „Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. La fel este şi mintea omului duhovnicesc - ca un fulger străbate marginile lumii şi toate veacurile. „Într-o clipită, el măsoară inima aproapelui său şi dă cuvântul vieţii celor care ii cer ajutorul.
Întotdeauna au existat astfel de Stareți în istoria Bisericii. Patericul este plin de asemenea pilde. Însă oamenii care veneau la ei nu le vorbeau despre problemele banale ale vieţii de zi cu zi, despre ce le-a spus vecinul lor şi cum i-au răspuns ei. Nu le spuneau o întreagă poveste doar pentru a menționa la sfârşit o mică greşeală şi a-şi îndreptăţi astfel păcatul. Totul se petrecea repede, fără multă vorbă, fără să-şi cheltuiască energia în discuții la nivel psihologic, sufletesc. Ei se apropiau de „dascălii" pustiei cu o cerere stăruitoare: „Avva, dă-mi un cuvânt." Starețul le spunea o propoziţie şi ei plecau. Dar acea propoziție devenea o prismă prin care desluşeau rezolvarea tuturor problemelor lor. Adesea, o singură întâlnire cu Starețul era de ajuns, iar pentru tot restul vieţii, ei încercau să-şi însușească cuvântul primit, să-l îmbrățișeze cu credincioșie și să-și zidească viața pe temelia lui. Prin acest cuvânt, ei au aflat sfinţirea şi mântuirea."
RUGĂCIUNEA - O NESFÂRȘITĂ ÎNFĂPTUIRE
ARHIMANDRITUL ZAHARIA
Comentarii
Trimiteți un comentariu