„AI CĂZUT? RIDICĂ-TE! AI CĂZUT IARĂȘI? RIDICĂ-TE IARĂȘI! PÂNĂ CÂND, PĂRINTE? PÂNĂ CÂND MOARTEA TE VA GĂSI FIE ÎN CĂDERE, FIE ÎN RIDICARE.”
"Să nu ne grăbim și să nu ne obosim, ci pururea să punem din nou început. Ai căzut, ridică-te! Ai căzut iarăși, ridică-te iarăși! Numai pe Domnul tău să nu-L părăsești. Stăruie pe lângă El, și El își va face milă cu tine fie prin întoarcerea ta, fie prin încercare, fie prin altă faptă a purtării Sale de grijă, fără să știi tu.Diavolul are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce găsește în fața sufletului, fie cu bucurie și cu părere de sine, fie cu întristare și cu deznădejde, fie cu oboseală covârșitoare, fie cu desăvârșita nelucrare, fie cu lucruri și cugetări nefolositoare, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt. Și, simplu grăind, cu materia pe care o află în fiecare suflet, cu aceea îl atacă.
Pilda fratelui care cădea în desfrânare
Un frate tânăr trăia în mănăstire, dar era tulburat mereu de patima desfrânării. Se lupta, dar cădea iar și iar. Rușinat, se ducea la duhovnicul său și mărturisea că a păcătuit. Părintele îi dădea canon ușor și îl încuraja:
— „Fiule, nu te deznădăjdui! Scoală-te și iar începe!”
Dar fratele, căzând de multe ori, a ajuns să se rușineze și a vrut să plece din mănăstire, gândind că nu are niciun rost să mai lupte. A mers la un alt bătrân părinte și i-a spus:
— „Avva, nu mai pot! Cad mereu în păcat, oricât mă lupt. Poate nu e pentru mine mântuirea.”
Bătrânul l-a privit cu dragoste și i-a spus:
— „Fiule, spune-mi: dacă haina ta se rupe, o arunci?”
— „Nu, Avva. O cos și o îndrept.”
— „Dacă iar se rupe, ce faci?”
— „O cos din nou, Părinte.”
— „Așa să faci și cu sufletul tău! De fiecare dată când cazi, ridică-te. Dumnezeu nu te va părăsi atâta timp cât nu încetezi să lupți!”
Fratele a plecat întărit și a continuat să se nevoiască, căzând tot mai rar, până când Dumnezeu l-a întărit în lupta sa."
Sfântul Petru Damaschin.

Comentarii
Trimiteți un comentariu