"Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia. Vindeți averile voastre și dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă și, apropiindu-se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăţia. Vindeţi averile voastre şi dați milostenie; faceți-vă pungi care nu se învechesc, comoară neimpuținată în Ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. Căci unde este comoara
voastră, acolo va fi si inima voastră.
Încă vei înţelege și aceasta, anume că mai întâi,,mijloacele" noastre
..se încing" apoi se aprind şi făcliile", căci mai întâi este lucrarea şi mai apoi videnia [vederea dumnezeiască], care este strălucire a minţii. Că ..fǎclie" este mintea noastră, care atunci când are lumina lui Dumnezeu strălucind întru dânsa, atuncea se zice că este aprinsă". Să ne sârguim, aşadar, să lucrăm fapta cea bună, ca pe cele două făclii" ale noastre să le avem aprinse, adică pe cuvântul cel dinlăuntru gânditor, şi pe cel glǎsuitor; pe cel dinlăuntru gânditor să-l avem pururea strălucind în suflet, iar pe
cel glasuitor în limbă. Pentru că cel dintâi lăuntric ne luminează pe noi, iar cuvântul cel învățătoresc şi glǎsuitor ii luminează pe ceilalți. lar noi să fim asemeni oamenilor,,care Il aşteaptă pe Domnul lor, când se va întoarce de la nunţi". Si Cine este Domnul acesta, dacă nu Insuşi lisus
Hristos? Care pe firea cea omenească luându-o ca pe o mireasă, şi unindu-o
cu Sine,,,nuntă a făcut, intru un trup unindu-Se cu dânsa. lar cu covârşire,
nu o nuntă se face, ci multe. Căci în fiecare zi primeşte mirese în Cer, anume
sufletele Sfinților pe care I le pune Lui înainte,,,fecioare neprihănite" Pavel,
ori altul care va fi asemenea lui Pavel (2 Corinteni 11, 2).Şi „Se întoarce" de la nunțile" cele din Ceruri, poate adică îndeobste la sfârşitul cel de obste, când va veni din Cer,,întru slava Tatălui" (Matei
16, 27; Marcu 8, 38; Luca 9, 26); dar poate încă şi în fiecare ceas, la sfârşitul cel
osebit al fiecăruia, stând [Domnul] de față nevăzut şi nenǎdăjduit. Aşadar, ,,fericit" este acela pe care îl va afla Domnul fiind cu mijlocul încins", ca pe cel care cu partea cea lucrătoare a filosofiei lui Hristos a sluji lui Dumnezeu s-a gătit, şi având aprinsă făclia" cuvântului și a dreptei-socotinţe, şi nu numai făcând lucrul cel bun, ci şi bine făcându-l, încă şi pe videnie [vederea cea dumnezeiască] ca pe o oarecare,,făclie" primindu-o. Că prin a fi noi cu ,,mijloacele încinse", ni se adaugă nouă şi făclia" cea aprinsă a videniei [vederii dumnezeieşti]; iar mai vârtos amândouă,,făcliile", adică şi cuvântul cel dinlăuntru, gânditor şi cel glǎsuitor. Aşadar, unei,,slugi" ca acesteia slugă i Se face Domnul, căci zice: .,că
se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu-se le va sluji". Se ,,încinge" adică Dumnezeu, fiindcă nu ne dă nouă toată revărsarea bunătăților, ci o opreşte pe ea, căci cine poate să-L încapă [cuprindă] pe Dumnezeu, atât cât este? Şi adeverită este aceasta de la Serafimii cei care se acoperă pentru mulțimea luminii celei dumnezeieşti (Isaia 6, 2-3). Și,,le
va pune" să şadă pe slugile cele bune, căci cu totul întru toate îi odihneste,
34 „Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit unui
singur bărbat, ca să vă înfățișez lui Hristos fecioară neprihănită" (2 Corinteni 11, 2).
"(12.32) Isaia 41, 14 (12, 33) Eccleziastul 11, 1/Matei 6, 20; 19, 21/Luca 11, 41: 16, 9, 18, 22/ Faptele Apostolilor 2, 45/1 Timotei 6, 19 (12, 34) Matei 6, 21."
"Turmă mică" numeşte Domnul pe cei care vor a fi ucenici ai Lui, ori
pentru că în lumea aceasta Sfinții sunt mici şi defăimați pentru
neagoniseala și neaverea cea de bunăvoie, ori pentru că numărul oamenilor este întrecut de mulțimea Îngerilor, care este fără de număr şi fără de asemănare ne covârşeşte pe noi. Iar cum că mai mulţi sunt Ingerii, adeverit
este din pilda pe care a zis-o Domnul, anume că mai mult se bucură
păstorul de [oaia] cea una care s-a pierdut şi s-a aflat, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit (Luca 15, 4-7). Căci a arătat de aici că precum este [oaia] cea una față de cele nouăzeci şi noua, tot aşa este și firea omenească, față de cea îngerească. Si zice: „Nu te teme, turmă mică", în loc de,,nu fi necredincioasă, ci crede; căci va purta grijă de tine Dumnezeu, deşi tu nu te grijești". Pentru ce? Pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția". Deci, de vreme ce Împărăţia o dă, cu mult mai vârtos [va da] cele pământeşti. Deci nu fi necredincioasă, că dacă la neagoniseală nu te vei nevoi și vei
dobândi [bogății], nu vei avea pe Cel Care va purta grija de tine, ci vinde-ţi averile şi le dă milostenie, şi-ţi fă,,comoară neîmpuținată". Apoi ne pleacă pe noi și prin temeiuri şi socotinţe cărora nu li se poate grăi împotrivă. Aici, agoniseala,,molia o strică", iar în Ceruri nu este întru acest fel. Aşadar, nu este lucru nebunesc a strânge comoară într-un loc
intru care este stricăciune? Apoi, fiindcă aurul nu-l strică molia, a zis și unde fur nu se apropie" - căci molia nu strică aurul, ci furul il fură. Apoi, fiindcă nu toate comorile se pot fura, adaugă socotinţa şi temeiul cel mai mare şi căruia nu i se poate grăi împotrivă: „Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră". Zice [Domnul]:,,Fie că nici molia
nu o strică și nici furul nu se apropie, dar însuşi acest fapt, a avea inima pironità in comoara cea îngropată, şi sufletul - lucrul cel dumnezeiesc a-l pune in pământ, de câtă osândire este vrednic? lar mai bine a zice: Cum să nu fie foarte mare osândire pentru cel care are minte? Unde este
comoara ta acolo este şi inima ta", dacă în pământ este comoara, în pământ
e şi inima, dacă in Cer e comoara, Sus este şi inima. Aşadar, cine nu ar.
alege să fie Sus şi nu sub pământ? Cine nu ar alege să fie Inger şi nu cârtiţă
sub pământ, pururea în văgăuni locuind?Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile voastre aprinse.Şi voi fiți asemenea oamenilor care aşteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericite sunt slugile acelea pe care, venind, stăpânul le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge şi le va pune la masă şi, apropiindu-se, le va sluji.
Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi aşa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa". Deci și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.
"(12.35) leşire 12. 11/leremia 1, 17/ Matei 25, 7/1 Petru 1, 13/ Efeseni 3, 16; 6, 14
12. 37 Matei 24, 46 (12, 39) Eccleziastul 9, 12/ Matei 24, 43 / Marcu 13, 32/
2 Petru 3, 10/1 Tesaloniceni 5, 2/Apocalipsa 3, 3, 16, 15
(12.40) Matei 24, 44; 25, 13/ Marcu 13, 33/ Luca 21, 36."
Dupa ce Domnul l-a făcut pe ucenicul Său lipsit de cele de prisos și fără de nici o agoniseală, şi l-a deşertat pe dânsul de toată grija vieții și [de toată] răspândirea, şi uşor l-a făcut, acum şi „slujitor" pe dânsul il face. Căci se cuvine celui ce voieşte a sluji, să fie uşor şi bine încins". [lar Domnul] pentru aceasta zice să fie mijloacele voastre încinse", adică: „Totdeauna să vă arătați a fi gata spre lucrurile Stăpânului vostru". lar,,fäcliile aprinse" [zice], adică: Nu întru întuneric şi întru nesocotință să petreceți [viețuiți], ci să fie lumina cuvântului şi a priceperii voastre arătându-vi-le pe toate cele ce se cuvine a le săvârşi şi pe cele ce nu se cade a le face". Deci, noapte" este lumea aceasta, iar încinși cu mijloacele" sunt cei care săvârșesc fapta bună cea lucrătoare, căci întru acest fel este chipul lucrătorilor la care se cuvine să se afle şi făcliile aprinse". Căci, se cuvine la fapta bună cea lucrătoare să se afle şi darul socotelii celei drepte, ca să
poată cel lucrător a cunoaşte drept nu numai ce se cade a face, ci și cum.
Pentru că mulți au săvârşit lucrul cel bun, însă nu bine. Deci, unii ca aceştia peste mijloace erau încinşi", căci lucrau, iar,,făcliile" nu le aveau aprinse, adică nu aveau dreapta socoteală; şi ori în trufie au căzut, ori întru altă prăpastie a mândriei.
că precum cel ce şade tot trupul şi-l odihneşte, aşa şi la Venirea ceea ce va
să fie, cu totul întru toate Sfinții se odihnesc. Că aici cu trupul odihnă nu
află, iar acolo împreună cu sufletele şi trupurile lor cele duhovniceşti şi
dumnezeieşti [indumnezeite] nestricăciune moştenind, toată odihna dobândesc - şi va fi Dumnezeu,,toate întru toți" aceştia (1 Corinteni 15, 28).
Şile slujeşte" Domnul celor vrednici, răsplătindu-le lor cu cele asemenea
[cu cele care le sunt vrednice a le primi]. Și precum ei l-au slujit Lui, aşa şi El slujeşte lor, și îndestulată masă le dă lor, şi desfătarea darurilor celor
duhovniceşti le dăruieşte.
lar,,straja a doua" şi a treia" vei înțelege pe cele deosebite vremi ale
vieții noastre, adică ca şi cum am zice că acela care priveghează întru,,a doua" şi,,a treia strajǎ" se pare că este foarte priveghetor, pentru că aceste
ceasuri ale nopții sunt mai vârtos dătătoare de somn oamenilor, și de cel
dintâi somn. Așa să socoteşti [înțelegi]: anume că şi întru osebita stare a vieții noastre, sunt vremi care ne fac pe noi,,fericiți", de ne vom afla priveghind. A răpit cineva banii tăi? Ţi-au murit copiii? Ai fost clevetit? Dacă întru unele ca acestea vremi nu vei cădea, ci te vei afla priveghind la Dumnezeu şi Stăpânul, şi nimic afară de poruncile Lui te vei fi silit a face [plini], cu adevărat priveghind" te-a aflat pe tine întru a doua" şi,,a
treia strajǎ" adică întru vreme cumplită şi care dă sufletelor celor slăbănoage somn de moarte şi cădere. Aşadar, avem trebuinţă de priveghere, căci,,stăpânului casei" ne asemănăm, care de va priveghea, nimic nu poate [izbândi] „furul"
impotriva banilor lui; iar de va fi somnoros, pe toți luându-i, se va duce
acela. lar,,fur" aici unii îl înțeleg şi pe diavolul, precum şi,,casă" pe suflet,
iar,,stăpân al casei" pe om - însă nu se pare a fi cuviincioasă această înţelegere, din pricina celor ce urmează. Căci cu,,furul" este asemănată aici Venirea Domnului, pentru că fără de veste va veni, precum și oarecarele din Apostoli zice: „Ziua Domnului vine ca un fur noaptea" (1 Tesaloniceni5,2; 2 Petru 3, 10). Încă şi aici vezi cum ne tâlcuieşte Domnul nouă cine
este „,furul", căci zice:,,Deci, și voi, privegheați, că în ceasul în care nu
gândiți, Fiul Omului va veni".
Şi zic unii că prin cei ce priveghează la întâia strajǎ" sunt înţeleși cei mai osȧrduitori decât alţii, iar la a doua strajǎ" cei mai de jos, iar la,,a treia strajǎ" cei ce şi decât aceştia sunt mai puțin. Iar alţii au tâlcuit cum că [acestea] sunt vârstele cele osebite: „întâia" adică atunci când suntem tineri,,,a doua" când suntem bărbaţi, iar,,a treia" când suntem bătrâni.
33 Cel dintâi somn care este cel mai adânc și este o nevoie firească.
Deci,,fericit" este cel care se va afla priveghind" în oricare vârstă şi nu
va fi cu lenevire către săvârşirea lucrului celui bun.Şi a zis Petru: Doamne, către noi spui pilda aceasta sau și către toţi? ŞȘi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios și înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea, la vreme, partea lor de grâu? Fericită este sluga aceea pe care, venind stăpânul, o va găsi făcând așa. Adevărat vă spun că o va pune peste toate avuțiile sale.
(12. 41-44) Matei 24, 45-47; 25, 21/1 Corinteni 4, 2. A intrebat Petru dacă zice către toţi" pilda aceasta, ca unul care de toți se ingrijea şi care, fiind iubitor de frați, pentru cei ce ascultau se aprindea, şi ca unul căruia acum i se încredinţase Biserica. Iar Domnul, la întrebare nu-i
răspunde nimic în chip adeverit, ci acoperit arată că pilda care s-a zis era de
obşte şi era îndreptată către toţi cei ce erau credincioşi. Zice [Domnul]:,,lar pe
aceea către voi Apostolii, și în scurt să zic, către cei ce s-au învrednicit a fi
învăţători sau începători ai altora, acum o ascultă: «Oare cine este iconomul
cel credincios și întelept?»" Pilda care mai înainte s-a zis, multora li se
potriveşte, iar acum spune [pildă] pentru cei care s-au învrednicit a fi începători
[învăţători] ai altora, grăind: „Nu mă pricep cine se va afla să aibă acestea,
adică şi credinţă şi înţelepciune, căci rar este acesta şi cu anevoie de aflat".
Căci precum la iconomiile averilor de va fi cineva credincios stăpânului său,
dar înțelept nu va fi, prăpădeşte cele ale stăpânului, fiindcă nu poate a le iconomisi pe acestea precum se cade, ci când este trebuinţă să dea nu dă, şi
face multă risipă. Iar de va fi înțelept şi dobânditor, dar va fi necredincios, fur
va fi, şi cu atât mai mult cu anevoie de prins, cu cât este şi mai înţelept. Aşa şi
la cele dumnezeieşti, trebuinţă este întru aceeaşi dată şi de credinţă şi de înţelepciune. Căci știu că mulţi care se părea că sunt îmbunătăţiţi cu fapta
bună şi cinstitori de Dumnezeu şi au credință, dar pentru că nu puteau a
iconomisi cele bisericeşti cu înţelepciune, nu numai avuții, ci şi suflete au pierdut. De pildă, a greşit cineva întru vreo greşeală sufletească: de nu va fi înţelept învăţătorul, ci numai credință va avea, adică faptă bună fără de dreaptă-socoteală, ori din certare fără măsură ori din blândeţe fără de vreme, se va strica cel ce a greşit şi nu se va tămădui, ci se va zdrobi. Aşadar, cine se va afla credincios și înțelept" va fi pus peste toate slugile Domnului, ca fiecăruia, la vreme, să-i dea ,,măsura sa de grâu"-
care este ori cuvântul dogmatic cu care se hrănesc sufletele, ori chip de fapte şi rânduială cum se cuvine a vieţui. Unul ca acesta, de se va afla făcând aşa,,,fericit" va fi şi,,peste toate" avuțiile Sale îl va pune pe el Domnul."
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Ev Luca 12,32-40
Comentarii
Trimiteți un comentariu