Ev.Luca 2.20-21.
"În vremea aceea păstorii s-au întors, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziserǎ și văzuseră, după cum li se vestise. Şi, când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger mai înainte de a Se zämisli în pântece.Iar Pruncul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune, și harul lui Dumnezeu era asupra Lui. Și părinții Lui în fiecare an se duceau de sărbătoarea Paştilor la Ierusalim. Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii. Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinții Lui nu ştiau. Şi, socotind că este în ceata călătorilor, pe drum, au venit cale de o zi, căutându-l printre rude şi printre cunoscuți. Însă, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim căutându-L. Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i. Şi toți care îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui. Deci, văzându-L, rămaseră uimiţi, iar Mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă așa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijorați. Atunci El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu? Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor. Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar Mama Sa păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Și Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta și cu harul înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Iar Maria păstra" toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese. Facere 37, 11 Care cuvinte" le păzea Fecioara? Unii zic că acele cuvinte pe care i le-a grăit Îngerul şi cele câte i le-au spus păstorii. Căci le păzea pe toate acestea şi le sălăşluia în inima sa, adică le asemuia între ele şi din toate o singură socotință afla cum că Dumnezeu este Fiul ei. Insă mie mi se pare ca aici cuvinte" se numesc lucrurile, întrucât ceea ce se zice, să fie întru acest chip: „Iar Maria păzea toate aceste cuvinte", adică lucrurile acestea pe care eu acum le zic şi le fac graiuri căci lucrul când se spune, grai se face. Şi s-au întors păstorii, mulțămind lui Dumnezeu pentru toate", căci nu erau zavistnici, precum iudeii. Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele lisus, cum a fost numit de Înger, mai înainte de a Se zămisli în pântece. Și când s-au împlinit zilele curățirii lor, dupǎ Legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la lerusalim, ca să-L pună înaintea Domnului, precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului, și să dea jertfă, precum s-a zis in Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel."
" Facere 17, 10-12 / Levitic 12, 3/ Matei 1, 21, 25/Luca 1, 31 (2, 22) Levitic 12, 2-6
(2, 23) leşire 13, 2-12; 22, 29; 34, 19/ Numeri 3, 13; 8, 16; 18, 15/Deuteronom 15, 19, Levitic 5, 7; 12, 6-8."
"După ce prin Lege s-au dat porunci, cei care le călcau pe acestea erau
sub blestem. Deci Domnul Se taie împrejur, ca și întru aceasta împlinind
Legea - şi nimic lăsând la o parte din cele ce aceasta le poruncea -, să ne
izbăvească pe noi de blestem.
Şi dintru acestea sunt ruşinați cei ce zic că după nălucire [închipuire] S-a
intrupat Domnul. Căci cum S-a tăiat împrejur, dacă S-a întrupat după nalucire?
Încă este fără de folos a cerca unde este părticica ceea ce s-a tăiat, căci
cele ce Scriptura le-a acoperit cu tăcerea, nu se cuvine a le cerca - şi asta, mai
vartos acolo unde nu este nici un folos. Însă este cu putință a zice că atunci
când s-a tăiat acea părticică, atingându-se de pământ l-a sfinţit pe acesta, precum și sângele şi apa care au curs din coasta Mântuitorului. Şi în felurile in care ştie, Domnul a păzit părticica aceasta nevătămată, iar la Înviere iarăşi luând-o pe ea, S-a sculat din morți, şi întru aceasta fiind nelipsit, de vreme ce şi noi, la Înviere, trupul nostru de săvârşit [desăvârşit] il vom lua. Şi însemnează Evanghelistul că nu îndată ce a zis Îngerul:,,Iată vei lua în pântece și vei naşte Fiu" (Luca 1,31), S-a zamislit Domnul, ci după aceea, când a voit - că vezi ce zice aici de Domnul că a fost numit de Înger, mai înainte de a se zămisli în pântece". Încă şi de la însuşi graiul Îngerului se arată aceasta, că nu a zis iată ai luat", ci,,iată vei lua în pântece", întrucât
dintru aceasta este cu putință a socoti că întru acel ceas cu adevărat S-a zămislit Domnul. Dar nu întru acelaşi minut întru care Îngerul a grăit, ci poate când a săvârşit cuvintele. Insă acestea nu le grăim dogmatisind. ,,Și s-au împlinit zilele curățirii lor, după legea lui Moise" - bine a
zis că,,după Legea lui Moise", căci după adevăr Fecioara nu avea nevoie
să aştepte zilele curăţirii, care erau patruzeci de zile, pentru partea
bărbătească ce s-a născut. Căci este scris în Lege că femeia care va primi
întru sine sămânță, și va naște parte bărbătească..." (Levitic 12, 2), iar Fecioara nu a primit sămânță, ci de la Duhul Sfânt a născut, întrucât nu
avea nevoie de plinirea acestei rânduieli, însă voind a împlini Legea, s-a suit la templu. Însă de ce pentru partea bărbătească [femeia era necuratǎ]
şapte zile, iar pentru partea femeiască îndoite [zile]? Zice Legea că dacă
femeia va primi întru sine sămânță și va naşte parte bărbătească, va fi necurată şapte zile, iar dacă va naşte parte femeiască, este îndoit numărul zilelor necurăţiei ei (Levitic 12, 2-5). Şi aceasta pentru că aceea care a născut parte bărbătească un al doilea Adam în lume a adus, iar cea [care a născut]
de parte femeiască o a doua Evă a născut, vasul cel putred, vasul cel slab,
urciorul cel zdrobit, toiagul înşelăciunii, povățuitoarea neascultării.
lar ceea ce Legea zice:,,că toată partea bărbătească ce deschide pântecele, sfânt al lui Dumnezeu se va chema", cu adevărat numai la Hristos S-a plinit, căci El a deschis pântecele Fecioarei. Pentru că la celelalte
maici, bărbatul deschide pântecele.
14 In Legea Veche, după naştere, zilele necurăţiei unei femei erau de 7 zile pentru naştere de parte bărbătească şi 14 zile pentru parte femeiască. La acestea se adaugau lar Legea a poruncit să aducă jertfă o pereche de turturele", arătând
cum că facerea copilului este din curată însoţire - că zic unii cum că turtureaua este jivină înfrânată, încât şi după ce-şi va pierde soața, nu se impreună a doua oară cu alta. lar, dacă nu ar fi avut turturele, atuncea ,,doi pui de porumbel", ca spre multă naştere să fie viața acelui copil - că
porumbelul este jivină mult prasitoare.
Şi iată era un om în lerusalim, cu numele Simeon; si omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israil, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea, până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; și când părinții au adus înăuntru pe Pruncul lisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe
Dumnezeu şi a zis: Acum, slobozeste pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea
neamurilor și slavă poporului tău Israil."
"(2.25) Luca 2, 38, 24, 21 (2,26) Psalm 88, 48/Evrei 11, 5(2,29) Facere 46, 30/Înţelepciune 4,7/
Filipeni 1, 23 (2,30) Facere 49, 18/1 Regi 2, 1/ Psalm 97, 3/Isaia 52, 10/ Luca 3, 6/
Tit 2, 11 (2.31) Isaia 11, 10 (2.32) Isaia 9. 1: 42, 6; 49, 6; 60, 1-3/ Matei 4, 16/
loan 9.5/Faptele Apostolilor 13, 47; 26, 18."
"Nu a fost preot Simeon", ci om iubitor de Dumnezeu şi aştepta venirea lui Hristos, ca să-l mângâie pe evrei şi să-l slobozească din robia cea de sub păcat, încă poate, şi de sub romani şi de sub Irod. Căci cel care a crezut in Hristos, slobod cu adevărat este, de împărați și de oameni cinstindu-se.
Ev Luca.2, 40-52.
"Dar poate numeşte sabie" şi sminteala cu care s-a smintit, văzând pe Domnul răstignit, căci poate socotea: „Cum e cu putință ca Acela Care S-a născut fără de sămânță, Acela Care a făcut minuni, Acela Care a inviat morţii, să fie răstignit şi să moară și să fie scuipat?"
lar ceea ce zice ca să se descopere gândurile din multe inimi", arată
case vor descoperi şi se vor arăta cugetele multora care s-au smintit; şi
după ce se vor vádi, vor afla grabnică vindecare, precum şi tu, o, Fecioară,
te vei descoperi şi te vei arăta ce cugeți pentru Hristos, apoi te vei întări în
credinţa cea către El". Aşijderea şi Petru,.,s-a descoperit" când s-a lepădat,
dar s-a arătat puterea lui Dumnezeu, a Celuia Care l-a primit pe el prin
pocăinţă. Încă şi în alt chip s-au descoperit gândurile dintru multe
inimi", fiindcă şi vânzătorul s-a vădit (Matei 26, 48), şi cei care il iubeau
pe El s-au arătat, precum era losif cel care a venit la Pilat şi precum erau şi
femeile cele care stăteau lângă Cruce (loan 19, 25, 38). Și era și Ana proorocita, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrânețe și care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. Şi era văduvă, în vârstă de optzeci și patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. Şi venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre
Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. lar Copilul creștea şi se întărea cu duhul, umplându-se de înţelepciune,
şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui."
"(2.36) Psalm 91, 14 (2. 37) Psalm 25, 8/1 Timotei 5, 5
(2.38) Luca 2, 25, 24, 21 (2,40) 1 Regi 2. 21/Luca 1, 80: 2.52."
"Zaboveşte Evanghelistul [Luca] întru povestirea cea pentru Ana, spunându-ne cine-i e tatăl şi care e neamul ei, ca să cunoaştem că adevărat grăiește, aducând şi pe mulți în chip de martori, pe cei care-i cunosteau şi tatăl şi neamul ei.
Deci Ana se mărturisea Domnului", adică mulțămea şi vorbea tuturor pentru Domnul, că El este Mântuitorul şi Mângâierea noastră, a celor ce aşteptăm izbăvirea. lar,,după ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor
Nazaret", căci era şi Betleemul cetate a lor, însă ca o patrie, iară Nazaretul
era ca un lăcaş.
"Şi creştea lisus cu trupul, măcar că ar fi putut ca din pântecele Fecioarei în măsura vârstei celei bărbătești să vie, dar atunci s-ar fi părut că nalucire este Întruparea. Pentru aceasta câte puțin crește, iar El crescând, se arăta
înţelepciunea Cuvântului lui Dumnezeu. Căci nu după sporire se făcea înţelept- să nu fie aceasta! Ci câte puţin arătând înţelepciunea cea firească, pe potriva vârstei celei trupeşti, se zice că „sporea și se întărea cu duhul". Căci dacă întru cât era de mic cu-statul ar fi arătat toată înţelepciunea, s-ar fi părut străină minune. Iar acum, după potriva vârstei, pe cât se putea Se arăta pe Sine, împlinea rânduiala. Însă nu primea înţelepciunea - căci ce s-ar fi făcut mai de săvârşit [desăvârşit] decât Cel Care dintru început este de săvârşit [desăvârşit]? ci intelepciunea cea pe care o avea, o arăta
puţin câte puțin.Și părinții Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paștilor,
la lerusalim. lar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim,
după obiceiul sărbătorii.Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinții Lui nu știau. Și socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude și printre cunoscuți. Și, negăsindu-L, s-au întors la
Ierusalim, căutându-L. lar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și întrebându-i. Și toți care îl auzeau se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Şi văzându-L rămaserǎ uimiți, iar mama Lui a zis către El: Fiule de ce ne-ai făcut nouă
aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijorați Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutați? Oare nu știați că în cele ale Tatălui trebuie săfiu?Dar ei n-au înțeles cuvântul pe care l-a spus lor."
" leşire 23, 15, 17; 34, 25/ Deuteronom 16, 1 (2. 42) Deuteronom 16,6
(2, 46) Isaia 53, 2 (2. 47) 3 Regi 10, 18/ Matei 7, 28/ Marcu 1, 22/
Luca 4, 22, 32/loan 7, 15 (2. 49) Maleahi 3, 1 (2.50) Luca 9, 45; 18, 34."
"Se suie Domnul împreună cu părinții la lerusalim, ca prin toate să
arate că nu este potrivnic lui Dumnezeu, nici nu se împotriveşte celor ce
sunt legiuite. lar,,sfârşindu-se zilele" cele şapte zile ale Paştilor -
Domnul a rămas în Ierusalim şi Se întreba cu cărturarii, din Lege întrebându-i pe dânşii, și toți se minunau". Vezi cum,,sporea" cu Adică, arătând Domnul înţelepciune pe potriva vârstei, împlinea iconomia mântuirii.
înţelepciunea? Printru a se cunoaşte de mulți și a se minuna de El, căci
arătarea înţelepciunii Lui aceasta este:,,sporirea" Lui.lar Născătoarea de Dumnezeu îl numeşte pe losif,,tată", ştiind cu adevărat cum că nu este tată, însă pentru iudei, ca să nu socotească ei că
din curvie este [Pruncul],,,tată" al Lui îl numeşte pe Iosif. Şi în alt chip înţelege: fiindcă purtare de grijă a arătat Iosif, [precum] și slujire întru hrană spre creştere, cu cuviinţă,,tată" pe el l-a numit, oarecum cinstindu-l pe el Sfântul Duh cu numirea de,,tată". Dar pentru ce Îl căutau pe El? Oare socotind că S-a pierdut, ori S-a rătăcit ca un copil? Să nu fie aceasta! Că nici a preaînţeleptei Marii nu era
aceasta, ea care a primit pentru Dânsul atâtea descoperiri, nici a lui Iosif,
căruia și lui i s-a descoperit că din Duhul Sfânt este. Ci ei Îl căutau pe Domnul, să vadă dacă nu cumva s-a dus de la dânşii, dacă nu cumva i-a lăsat pe ei. Iar după ce L-au aflat, Îl vezi pe El cum le răspunde? Că Fecioara numindu-l pe Iosif,,tată" al Lui, Domnul zice:,,Nu acesta este tatăl Meu cel adevărat, că, de ar fi fost aşa, în casa lui se cuvenea să fiu; ci Dumnezeu
este Tatăl Meu - şi pentru aceasta, în casa Lui sunt, adică în templul Lui".
Dar,,ei nu au înțeles" cele ce Domnul a grăit lor, pentru că taină era aceasta.
Și a coborât cu ei și a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte. Și lisus sporea
cu înţelepciunea și cu vârsta și cu harul la Dumnezeu şi la oameni.
(2,51) Facere 37, 11 (2, 52) 1 Regi 2, 21, 26/Luca 1, 80, 2, 40
Domnul Se supunea părinților, pildă dându-ne nouă ca să ne supunem
părinților. lar Fecioara,,păzea în inima ei toate acestea", pentru că dumnezeieşti
erau şi cele ce se lucrau şi cele ce se grăiau de Copil; şi nu erau ca ale unuia
de doisprezece ani, ci ca ale unui om de săvârşit [desăvârșit]. Şi vezi aici cum Evanghelistul, tâlcuind ce este aceea,,a spori cu înţelepciunea", aduce mai pe urmă şi,,sporea cu vârsta", arătând că pe cât sporea cu vârsta, Domnul îngăduia ca tot mai mult din înţelepciunea Sa să se arate. Şi înţelepciunea era plină de,,dar şi la Dumnezeu şi la oameni": adică
pe acelea le făcea, care și lui Dumnezeu Îi erau bineplăcute şi oamenilor
lăudate. Iar mai întâi este cuvântul,,la Dumnezeu", şi apoi la oameni",
că întâi se cuvine lui Dumnezeu a plăcea, și apoi oamenilor. Aşadar, cu cât Domnul arăta mai mult oamenilor înţelepciunea Sa, cu atâta aceștia priveau, înţelegeau şi socoteau că Pruncul sporeşte întru înţelepciune, deşi El Insuşi era Ințelep-
ciunea lui Dumnezeu şi desăvârşit dintru început."
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu