Talcuirea Sfintei Evanghelii 29 ianuarie

  

                         

                                      

"Și răspunzând, Iisus le-a zis: Aveți credinţă în Dumnezeu.  Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridicăte şi te aruncă în mare, și nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice."

"(11,20) Matei 21, 19 (11,21) Matei 21, 20/Evrei 6, 8 (11, 22-23) Matei 17, 20, 21, 21/Luca 17,6/Ioan 11, 40"

"Deşi Matei zice cum că „îndată s-a uscat smochinul" şi văzând aceasta ,,ucenicii s-au minunat" (Matei 21, 19-20), să nu te turburi auzind acum pe Marcu, care zice că a doua zi,,au văzut smochinul uscat" -, căci dator eşti aşa să înţelegi spusa lui Matei: „Și smochinul s-a uscat îndată", deci zǎboveşte puțin după acest cuvânt, apoi zi:,,Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat".
Când, adică,,,văzând"? Nu îndată, ci a doua zi. Și cu adevărat cel ce aşa înţelege nici o nedumerire nu i se va întâmpla [nu va avea]. Şi vezi cum şi de aici Hristos Se arată că este Dumnezeu, căci zice Domnul prin Prooroci:,,Eu usc lemn verde şi înverzesc lemn uscat"(lezechiil 17, 24). Și minunează-te de dumnezeiasca iubire de oameni, cum
şi nouă, celor ce prin credință ne asemănăm Lui, ne dă putere de a face minuni - pe care El în chip firesc o are -, încât şi munţii să-i putem muta! lar munte" este și socoteala [cugetarea] cea mândră [plină de trufie], neînduplecată fiind şi înălțime oarecare [înşelătoare] având. Deci, cel ce vede
că patima mândriei îl supără pe el şi se sârguieşte [aceasta] să-i scoată pe el
din cercetarea şi pronia lui Dumnezeu - că mândru este cel care zice cum că toate prin sine le isprăveşte şi nu prin Dumnezeu -, unul ca acesta este datoria certa acest,,munte" - pe mândrie zic-şi a-i zice ei [mândriei]:,,Ridică-te și te aruncă în mare", adică în oamenii lumeşti şi necredincioşi, care se află în marea vieții acesteia. Iar el nu se va îndoi întru inima lui", adică nu se va despărţi de Dumnezeu - căci cel mândru se desparte de Dumnezeu, zicând:
,,Nimic nu am de la Dumnezeu, nici nu am trebuinţă de ajutorul Lui" De aceea vă zic vouă: Toate câte cereți, rugându-vă, să
credeți că le-ați primit şi le veți avea.  Iar când stați de vă rugaţi, iertați orice aveţi împotriva cuiva, ca și Tatăl vostru Cel din Ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre.  Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru.Cel din Ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre."

"(11,24) leremia 29, 13/Matei 7,7; 21, 22/Luca 11,9/loan 14, 13; 15, 7/lacov 1,5-6
(11,25) Sirah 28, 2, 7/ Matei 5, 23-24; 6, 14/ Efeseni 4, 32/Coloseni 3, 13 (11, 26) Matei 6, 15."

"Cel care crede din tot cugetul său, cu adevărat şi-a întins inima sa spre Dumnezeu şi, ca să zic ceea ce zice David, şi-a vărsat sufletul său înaintea
lui Dumnezeu (Psalm 41, 4; 61, 8). Iar cel care şi-a întins inima sa către
Dumnezeu, s-a unit cu El şi inima lui înfierbântându-se, [dintru aceasta] se
adevereşte că va dobândi cererea sa Deci ce a pătimit aceasta, acela va
cunoaşte. Şi socotesc că pătimesc aceasta toţi cei ce măcar puţin iau aminte."

Ev.Marcu 11 ; 22-26
Sfântul Teofilact al Bulgariei.