"Și intrând, trecea prin Ierihon, și iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este lisus, dar nu putea de mulțime, pentru că era.mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân. Și a coborât degrabă și L-a primit, bucurându-se. Și văzând, toți murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Și a zis către el lisus: Astăzi s-a făcut mântuire.casei acesteia, căci și acesta era fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului.a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut."
"(19,5) Cântarea Cântărilor 4, 16 (19, 6) Psalm 118, 32 (19, 8) Ieşire 22, 1/ Levitic 6, 5/ Numeri 5, 7/1 Regi 12, 3 (19, 10) Matei 9, 12; 10, 6; 15, 24; 18, 11/Marcu 2, 17/1 Timotei 1, 15.""Chiar pe cele mai de seamă vase ale diavolului Domnul le răpeşte şi surpă cetățile aceluia. Pentru că vezi cum nu numai pe vameși îi face ucenici ai Săi, ci şi pe Zaheu,,,mai-marele vameșilor" îl,,robeşte" spre mântuire. Şi cum că vameșul este lucru urât, iar mai-marele vameșilor, cu mult mai vârtos, ca acela care este mai mare în răutate, nimeni nu se îndoieşte (Matei 18, 17). Pentru că vameșii din nimic altceva nu trăiau, decât numai din lacrimile săracilor..Dar nu este trecut cu vederea acest mai mare al vameșilor, ci numai osârdie arătând el, deîndată primește mântuirea. Că poftind să-L vadă pe
lisus, şi pentru această pricină suindu-se în dud, mai înainte de a-l vedea.el, este văzut de Domnul. Aşadar, ne întâmpină mai înainte pe noi.Dumnezeu în tot locul, numai de ne va vedea că avem osârdie.
Și văzându-l pe el lisus, îl grăbeşte să se pogoare, fiindcă vrea să rămână în casa lui. Iar el nu zǎboveşte, că nu se cuvine a întârzia când Hristos poruncește ceva, ci s-a şi pogorât şi L-a şi primit cu bucurie, măcar deşi cei mulți cârteau. Dar să vedem şi ce roadă aduce Zaheu la intrarea lui Hristos [în casa sa]: Jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor". Vezi fierbințeală? Nu a început să semene [împartă] cu scumpătate, nici nu a dat puține oarecare, ci toată avuția. Căci şi pe acestea ce le-a ținut, le-a ținut ca să aibă să le dea acelora pe care i-a nedreptățit. Pentru că, învățându-ne
pe noi că nu este nici un folos dacă, având cineva bani [adunați] din nedreptate, îi miluieşte pe alţii, și-i lasă [la o parte] pe aceia pe care i-a nedreptățit - vezi ce face [Zaheu] şi la aceasta [învățătură]? „Împătrit" întoarce,,de a nedreptățit pe cineva cu ceva", însuşi aceluia pe care l-a nedreptățit vindecându-i paguba. Căci acesta este lucrul milosteniei celei adevărate, a întoarce nu numai paguba [făcută], ci și cu adăugire, după cum şi Legea porunceşte căci Legea poruncea ca furul să plătească împătrit [paguba] (leşire 22, 1).nMăcar că, de vom lua aminte cu de-amănuntul, nicidecum nimic din bani nu i-au rămas lui Zaheu, pentru că a dat jumătate din avuție săracilor şi jumătate i-a rămas, iar dintru aceasta ce i-a rămas lui, întorcea împătritncelor pe care i-a nedreptățit. Întrucât, dacă avuția mai-marelui vameșilorneste din nedreptate, iar el pentru toate câte a nedreptățit împătrit întoarce,nsocoteşte [tu, cititorule] că în întregime şi cu totul de săvârşit [desăvârșit] s-angolit [de avere]. Şi dintru acestea se află că el cugetă mai înalt decât poruncea Legea, de Evanghelie fiind învățat, pentru că a iubit pe aproapele mai presusndecât pe sine. Și după ce le-a făgăduit pe acestea, iar mai cu covârşire le-a şi plinit - că nu a zis:,,voi da jumătate şi voi întoarce împătrit" ci, iată:,,dau și întorc împătrit", că a ascultat sfătuirea lui Solomon:,,Nu spune aproapelui tău: <<Du-te și vino, mâine îți voi da!», când poți să îi dai acum" (Pilde 3, 28) - Hristos îi vesteşte lui mântuirea:,,Astăzi dai, astăzi ţi s-a făcut ție mântuire". Căci zicând [Domnul],,casei acesteia", cu adevărat pe Zaheu îl însemnează prin casă", pentru că zidirea cea neînsufleţită nu o ar fi numit
,,fiu al lui Avraam", ci arătat este că pe stăpânul casei cel însufleţit. Iar,,fiu
al lui Avraam" l-a numit, poate şi ca pe cel care a crezut şi s-a îndreptat prin credinţă, dar poate şi ca pe cel care era cu sufletul mărinimos la a împărți bani și iubitor de săraci, precum era Patriarhul acela. Și vezi că acum l-a numit pe Zaheu,,fiu al lui Avraam", când a văzut întru el asemănarea obiceiului celui bun. Pentru că nu a zis Domnul aceasta: „pentru că şi acesta fiu al lui Avraam era", ci pentru că este acum"; căci mai înainte, când era mai mare al vameşilor şi adunător de dajdie, fiindcă nu avea nici o asemănare cu dreptul [Avraam], nu era fiu" [al aceluia]. Şi, de vreme ce ,,tânjeau" [,,murmurau"] unii că la om păcătos găzduieşte, ca să le astupe
acestora gurile, zice:,,Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut". Iar acestea sunt după înțelesul cel istoric. Dar cu lesnire este a le înţelege pe acestea şi întru alt chip, spre folosul nǎravurilor. Pentru că tot cel care este,,mai mare" peste mulți întru răutate, mic este cu „,statul" cel duhovnicesc, că trupul şi cu duhul sunt potrivnici unul altuia (Galateni 5, 17) şi pentru aceasta nu poate să-L vadă pe lisus de ,,gloată", căci cel care este supărat de gloata patimilor şi de lucrurile vieţii nu poate să-l vadă pe lisus lucrând şi mişcându-Se şi umblând. Căci unul ca acesta nici o lucrare cuviincioasă creştinului nu știe. Pentru că aceasta este,,a umbla" lisus, adică a lucra ceva întru noi Hristos. Dar un om ca acesta - care nu a văzut niciodată pe lisus,,umblând", ci este fără de simțire către toată fapta cea cuviincioasă lui Hristos -, de multe ori, prin pocăință, vine întru simţire şi „se suie în dud", toată pofta şi îndulcirea - care prin ,,dud" sunt înţelese - veştejindu-o şi omorându-o. Și aşa făcându-se mai
înalt decât cele mai dinainte ale sale şi,,suișuri în inimă punându-şi" (Psalm
83, 6), este văzut de lisus. Și văzându-l, zice Domnul către el: „Grăbeşte-te de te pogoară", adică:,,Te-ai suit prin pocăință la viață mai înaltă, pogoară-te prin smerita cugetare, ca să nu te surpe înalta cugetare. Grăbește-te de te smereşte, că de te vei smeri, în casa ta mi se cade să fiu. Căci de nevoie este să fiu Eu în casa celui smerit".,,Că spre cine voi căuta, fără numai spre cel blând și liniștit și care se cutremură de cuvintele mele?" (Isaia 66, 2) Unul
ca acesta şi jumătate din avere o dă săracilor" draci, că îndoită fiind avuția
noastră - trupească şi sufletească -, dreptul pe toată [avuția] cea trupească o lasă dracilor celor ce cu adevărat sunt săraci şi lipsiți de tot lucrul bun, iar pe cea sufletească nu o dă. [Lucru.pentru] care şi la lov am cunoscut pe.Domnul că zicea:,,însă de sufletul lui să nu te atingi" (lov 1, 12). Încă şi de ,,a năpăstuit pe cineva cu ceva, întoarce împătrit". Și însemnează prin aceasta că tot cel care prin pocăinţă umblă pe calea cea potrivnică răutăţii celei dintâi, prin cele patru fapte bune pe toate păcatele cele mai dinainte le vindecă. Şi aşa primeşte mântuirea, încă şi,,fiu al lui Avraam" se numeşte, ca unul care și el,,a ieşit din pământul său şi dintru rudenia sa" - adică dintru răutatea cea mai dinainte-,,,și afară de casa părintelui său" (Facere 12, 1) - adică, afară de sine s-a făcut, şi s-a lepădat de sine. Căci era el „,casă" a părintelui său, diavolul. Deci, afară de sine făcându-se şi schimbându-se [adică lepădându-se de sine]-, dobândeşte mântuire, precum Avraam."
Ev Luca 19; 1 -10.
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu