Talcuirea Sfintei Evanghelii. 25 ianuarie

                               

                                   

"Cel ce este credincios în foarte puțin și în multe credincios; și cel ce e nedrept în foarte puțin și în mult este nedrept.  Deci, dacă n-ați fost credincioşi în bogăția nedreaptă, cine vă va încredința pe cea adevărată?  Şi dacă în ceea ce este străin nu ați fost credincioși, cine vă va da ceea ce este al vostru?  Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă, sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ține și pe celălalt îl va disprețui. Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu şi lui mamona."

"(16.10) Matei 25, 21/Luca 19, 17 (16, 13) Matei 6, 24."

"Încă învață [Domnul] că se cuvine a iconomisi bogăția după Dumnezeu, pentru că cel credincios întru puțin" - adică cel care a chivernisit bine bogăţia ceea ce i s-a încredinţat lui în lumea aceasta - şi ,,întru mult este credincios" - adică şi în veacul ce va să fie de bogăţia cea adevărată este vrednic. Deci puțin" numeşte bogăția cea pământească, adică pe cea care după adevăr e mică, iar mai cu covârşire nimic nu este, de vreme ce este trecătoare. Iar,,mult" numeşte bogăţia cea cerească, adică pe cea care rămâne pururea şi se adaugă. Iar cel ce întru această bogăție pământească s-a arătat nedrept şi le-a făcut ale sale pe cele ce i s-au dat lui spre trebuinţa cea de obste a fraților, nici de acea [bogăție],,multǎ" nu va fi vrednic, ci ca un nedrept se va scoate afară.
Şi tâlcuind [Domnul] ceea ce s-a zis, adaugă: „Dacă întru «mamona nedreptății nu ați fost credincioşi, «cea adevărată» cine o va încredinţa vouă?",,Nedrept mamona" a numit bogăţia ceea ce se află la noi, căci de ar fi fost dreaptă, nu s-ar fi aflat. Iar acum, fiindcă se află la noi, arătat este că,
ţinându-se şi neîmpărţindu-se, săracilor,,nedreaptă" este. Și una ca aceasta este răpire a averilor celor străine şi ale celor ce sunt ale săracilor; aceasta este nedreptate. Deci celui ce pe bogăția aceasta rău o chiverniseşte şi cu necredinţă, cum [oare] bogăţia,,cea adevărată" i se va încredinţa? Şi nouă, celor ce nu am iconomisit cu credinţă,,ceea ce este străin", adică averile - căci străine sunt acestea şi pentru că sunt rânduite săracilor şi pentru că nu am adus nimic în lume, ci goi ne-am născut -, pe cel care este,, al nostru"cine îl va da nouă? lar,,al nostru" este bogăţia cea cerească și dumnezeiască, pentru că acolo este petrecerea [viețuirea] noastră. Şi omului celui ce s-a zidit după chipul lui Dumnezeu banii şi avuțiile îi sunt,,străine", că nici una dintre acestea nu este asemenea lui, iar dobândirea bunătăților celor dumnezeieşti şi împărtăşirea cu Dumnezeu  acesta este al nostru". Deci, până aici ne-a învăţat pe noi cum se cuvine a iconomisi bogăţia cu credință, că,,străină" este, iar nu a noastră pentru că noi suntem ,,iconomi", iar nu domni şi stăpâni. Dar, fiindcă „,.iconomia" cea după Dumnezeu a bogăției nu se îndreptează în alt chip, fără numai prin neîmpătimirea spre bogăție, adaugă şi aceasta la învăţătură, zicând: „Nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona" - adică îi este cu neputinţă celui care este pironit spre bogăție și ține ceva cu împătimire - a fi slugǎ a lui Dumnezeu. Deci, dacă voiești cu credință să iconomiseşti bogăţia, să

nu slujești ei, adică să nu ai dragoste către dânsa, şi astfel, cu adevărat, ai slujit lui Dumnezeu - căci pretutindenea iubirea de argint este prihănită, pentru că este dragostea cea cu împătimire şi prieteşugul lumii.  Toate acestea le auzeau şi fariseii, care erau iubitori de argint și-l luau în bătaie de joc".  Și El le-a zis: Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre; căci ceea ce la oameni este înalt, urâciune este înaintea lui Dumnezeu."


"(16, 14) 1 Timotei 6, 10 (16, 15) 1 Regi 16, 7/ Psalm 7, 10/
Pilde 17, 3/leremia 11, 20; 17, 10; 20, 12/ Luca 18, 9."

"Fariseii Îl batjocoreau pe Domnul ca unii care erau împunși [săgetaţi] de cuvintele acestea, că nu le plăcea lor să audă cele pentru neagoniseală, fiindcă erau iubitori de argint. De vreme ce s-a şi zis: „urâciune îi este păcătosului cinstirea de Dumnezeu" (Sirah 1, 24), iar,,mustrările sunt rele celui necredincios". lar Domnul, descoperind vicleşugul lor cel ascuns şi arătând că măcar de şi fățărnicesc dreptatea, urâţi sunt înaintea lui Dumnezeu pentru părerea [pe] care o au despre ei înşişi, zice:,,Voi sunteți cei ce vă faceți pe voi drepți şi vi se pare cum că numai vouă vi s-a dat a înțelege cele ce se cuvin, şi a învăța, pentru aceea şi batjocoriți cuvintele Mele ca ale unui nebun, vrând ca să vă socotească norodul dascăli ai adevărului. Dar nu este așa. Căci <<Dumnezeu știe inimile voastre» şi «<urâciune» pe voi vă socotește, pentru cugetarea voastră cea înaltă şi pentru pofta slavei omenești. Iar <<ceea ce este întru oameni înălțat, urâciune este înaintea lui Dumnezeu», că necurat este înaintea Domnului tot cel care se înalţă cu inima (Pilde 16,5). Deci, se cuvenea vouă, o, fariseilor, să nu viețuiți pentru părerea omenească" [pentru] că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Psalm 52,7)-,,,ci să vă îndreptați pe voi mai cu seamă înaintea lui Dumnezeu."

Ev Luca 16; 10-15

Sfântul Teofilact al Bulgariei.