" Și când ieşea El în drum , alergând la El unul şi îngenunchind înaintea Lui, Îl întreba: Învățătorule bun", ce să fac ca să mostenesc viaţa veşnică? Iar Iisus i-a răspuns: De ce-mi zici bun? Nimeni nu este bun decât unul Dumnezeu. Știi poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturisești strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el l-a zis: Învățătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele. Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îți mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor și vei avea comoară în Cer; și apoi, luând Crucea, vino de urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii".
"(10, 17-18) Matei 19, 16-17/Luca 18, 18-19 (10, 19) Ieşire 20, 13-17/
Deuteronom 5, 17-21/Matei 5, 21, 27; 19, 18/Luca 18, 20/ Romani 13,9
(10, 20) Matei 19, 20/Luca 18, 21 (10, 21-22) Matei 6, 19; 19, 21-22/Luca 18, 22-23."
"Unii îl prihănesc pe acest tânăr, ca pe un oarecarele viclean şi amăgitor şi ispititor. Dar nu este aşa, ci iubitor de averi era omul [acesta], iar nu ispititor. Căci auzi pe Evanghelistul că spune: „,Iisus, căutând spre el, l-a iubit pe dânsul" [,,Iisus privind la el cu dragoste"]. Dar de ce îi răspunde Hristos aşa:,,nimeni nu este bun"? Fiindcă venise la Hristos ca la un om şi ca la unul dintre dascălii [învăţătorii] cei mulți. Că aceasta zice Hristos:
„Dacă, Mǎ socoteşti bun, ca pe un dascăl [învățător], [află că] nici un om
nu este bun faţă de bunătatea lui Dumnezeu. Iar dacă Mă socoteşti bun ca
pe un Dumnezeu, pentru ce Mă numeşti dascăl [învățător]?" Iar zicând acestea Hristos voieşte să facă mai înaltă mintea omului acestuia spre a-L cunoaşte pe El ca pe un Dumnezeu. Încă şi altceva săvârşeşte Mântuitorul, învăţându-l pe tânăr ca atunci când va vrea să vorbească el cu cineva, nu cu măgulire să vorbească, ci să-L știe pe Dumnezeu ca rădăcina şi izvorul bunătății și Lui să-l aducă cinstea.Şi mă minunez de tânărul acesta, că toți ceilalți vin la Hristos pentru vindecări de boli, însă el moştenire a vieţii veşnice caută, deşi de cumplita
patimă a iubirii de argint era stăpânit, pentru aceasta auzind:,,Mergi de
vinde câte ai și dă săracilor", s-a dus mâhnit. Și vezi că nu a zis: „,mergi, vinde o parte - câte puţin - şi dă", ci vinde-le deodată şi dă-le" - însă dă-le.săracilor, iar nu măgulitorilor şi neînfrânaţilor. Încă adaugă [Domnul]:,,Și
vino de urmează Mie", adică „împlineşte şi toate celelalte fapte bune";
pentru că mulți sunt neagonisitori, dar nu sunt smeriți, sau şi smeriți sunt,
dar beţivi sunt sau altă oarecare răutate au. Aşadar, pentru aceea zice Domnul:,,Vinde şi dă săracilor şi urmează Mie, luându-ţți Crucea - adică gătindu-te pe tine însuţi spre moartea cea pentru Mine". Iar el, întristându-se pentru acest cuvânt, s-a dus, pentru că avea avuții multe". Şi nu în zadar este spus:,,avuții multe", pentru că nu asemenea [cu aceeaşi putere] sunt stăpâniţi cei ce au multe şi cei ce au puține, ci mai cumplite şi mai cu anevoie de dezlegat sunt legăturile avuțiilor celor multe.
Dar şi aşa să înţelegi: chiar „tânăr" de ar fi cineva, copilandru şi uşor la minte şi ncaşezat întru socotinţe, să-şi vândă" averile sale - adică mânia şi pofta şi răutățile toate care odrǎslesc dintru ele -, şi să le dea" pe ele aruncându-le dracilor, care sunt „săraci", lipsiți de tot binele şi căzuți din bogăţia bunătății lui Dumnezeu. Şi [abia] atunci să urmeze" lui Hristos,
căci cel care şi-a aruncat bogăţia păcatelor, la draci, acela poate să urmeze" lui Hristos. Căci scris este:,,abate-te de la rău" - adică aruncă bogăţia cea rea puterilor celor sărace ale dracilor, „și fă binele" (Psalm 33, 13) - adică urmează lui Hristos şi-ţi ia Crucea.
Și lisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Sǎi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu!Iar ucenicii erau uimiți de cuvintele Lui. Dar Iisus, răspunzând iarăşi, le-a zis: Fiilor, cât
de greu este celor ce se încred în bogății să intre în Împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în Împărăția lui Dumnezeu". Iar ei, mai mult
uimindu-se, ziceau unii către alții: Și cine poate să se mântuiască? Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni lucrul e cu neputinţă", dar nu la Dumnezeu. Căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă."
"(10, 23) Pilde 11. 18/ Matei 19, 23 / Marcu 4, 18-19/Luca 18, 14, 24/lacov 2, 5/1 Timotei 6, 17
(10, 24) Iov 31, 24/Psalm 51, 7; 61, 10/Pilde 11, 28/1 Timotei 6, 17 (10, 25-26) Matei 19, 24-25/
Luca 18, 25-26 (10, 27) lov 10, 13; 42, 2/Matei 19, 26/Marcu 14, 36/Luca 1, 37; 18,."
"Nu avuțiile sunt rele, ci cei ce le au pe acestea sunt cu adevărat vrednici de a fi prihăniți [mustrați], căci se cuvine a nu le avea pe acestea - adică a nu le ţine -, ci a le unelti [folosi] pe ele pentru cele cuviincioase. Așadar, cei care le au și le pun sub cheie, cu anevoie vor intra întru Împărăția lui Dumnezeu". Iar aici, prin anevoie" să înțelegi cu neputinţă", căci cu
neputinţă este vreun om bogat să se mântuiască. Iar acest lucru arătat este
din pilda pe care o pune [înainte] Domnul, zicând: „,Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogat să intre întru împărăţia lui Dumnezeu" - căci cu neputinţă este a trece cămila prin urechea acului. Iar prin cămilǎ" să înțelegi fie însuşi dobitocul [animalul], fie o funie
groasă, care este folosită la corăbiile cele mari. Deci, cu neputinţă este,.vreun om, întru cât [întru vremea în care] este bogat, să se mântuiască, dar la Dumnezeu,,este cu putinţă", căci a zis Hristos:,,Faceți-vă prieteni cu bogăţia nedreaptă" (Luca 16, 9). Vezi, când vom asculta de Dumnezeu,
cum se face aceasta cu putinţă"? lar la oameni este cu neputinţă", adică,dacă omeneşte cugetăm, cu neputinţă este aceasta. Dar, pentru care pricină
ucenicii se,,spăimântă" de cuvintele acestea? Căci cu adevărat ei nu erau
bogaţi. Mie mi se pare că din pricină că le părea rău pentru toţi oamenii, căci începuseră acum a fi iubitori de oameni. lar unii aici nu se dumiresc cum a zis:,,La Dumnezeu toate sunt cu putinţă". Deci, zicem că atunci când spune „,toate", vorbeşte despre cele ce sunt, iar păcatul nu este din cele ce sunt, căci este lucru fără de fiinţă şi fără de ipostas. Şi osebit [afară] de aceasta, păcatul nu este al puterii, ci al
putinței, după cum ziceApostolul:,,Hristos, încă fiind noi neputincioși, [la timpul hotărât] a murit [pentru cei necredincioşi]" (Romani 5, 6) şi iarăşi David: „Înmulțitu-s-au neputinţele [slăbiciunile] lor" (Psalm 15, 4). Deci păcatul,,neputinţă" fiind, nu este putincios la Dumnezeu. Dar, zic aceia:,,Oare poate Dumnezeu să facă şi ceea ce s-a făcut, ca şi cum nu s-a făcut?" Le răspundem acelora că Dumnezeu Adevăr este (loan 14, 6), iar a face ceea ce s-a făcut ca şi cum nu s-a făcut, este minciună. Cum, dar,Adevărul va săvârşi minciună? Căci dacă ar face aceasta, mai întâi şi-ar pierde firea sa! Unele ca acestea zic cei ce grăiesc:,,Oare poate Dumnezeu a nu fi Dumnezeu?" Iată, aşadar, o întrebare vrednică de tot râsul."
Ev Marcu10; 17-27
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu