" Și apropiindu-se fariseii, îl întrebau, ispitindu-L,dacă este îngăduit unui bărbat să-și lase femeia. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărțire și să o lase. Și răspunzând, lisus le-a zis: Pentru învârtoșarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa şi se va lipi de femeia sa. Și vor fi amândoi un trup; aşa că nu mai sunt doi, ci un trupo. Deci ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu mai despartǎ."
"(10.1) Matei 19, 1 (10, 2) Matei 19,3 (10, 3-4) Deuteronom 24, 1/Matei 5, 31; 19, 7/
Luca 16, 18 (10,5) Deuteronom 31, 27/lezechiil 2, 4/Matei 19,8 (10, 6) Facere 1, 27; 5,2/ Matei 19, 4 (10, 7-9) Facere 2, 24/Matei 19, 5-6/1 Corinteni 6, 16/ Efeseni 5, 31."
"Adeseori Domnul lăsa [pleca din] Iudeea pentru zavistia acelora, dar acum Se duce acolo fiindcă se apropie Patima Sa. Însă nu Se suie la Ierusalim, ci,,în hotarele Iudeii", ca să folosească mulțimile cele fără de răutate, căci lerusalimul era prăvălie [târg] a toată răutatea din pricina vicleşugului fariseilor. Şi vezi răutatea lor, cum Îl ispitesc pe Domnul, nelăsând poporul să creadă Lui, ci pururea vin la El, părându-li-se că întru nedumerire îl vor afunda şi vor astupa gura Lui prin întrebări. Şi pun întrebare care avea de amândouă părțile prăpăstii: „Oare se cuvine omului să-şi lase femeia sa?" Ca de va zice [Domnul] că se cuvine să o lase, să-i răspundă Lui:,,Dar cum ai zis că afară de cuvânt [pricină] de curvie nu se cuvine să o lase?" (Matei 5, 32); iar de va zice că nu se cuvine, să-L învinuiască pe El ca pe un potrivnic al legilor lui Moise. Dar Hristos, Care este însăşi înţelepciunea, le răspunde răspuns prin care scapă de cursele lor şi-i întreabă pe ei ce le-a poruncit Moise. Iar ei, răspunzând că le-a poruncit s-o lase, le tâlcuieşte lor Legea, zicând: „Nu era aşa de aspru [nemilos] Moise, încât să pună o lege ca aceasta, ci «după împietrirea
[învârtoșarea] inimii voastre v-a scris [porunca] aceasta»". Iar Dumnezeu
a îngăduit aşa, cunoscând sălbătăciunea evreilor și cum că acel ce şi-ar fi
urât femeia, cu lesnire [foarte lesne] ar fi omorât-o de vreme ce o ura pe dânsa; din această pricină a îngăduit Dumnezeu să-şi lase femeia cel nu va izbuti să se împace cu ea. Dar, dintru început nu a fost aşa, ci voia lui Dumnezeu împreună îi leagă unul cu altul pe cei însoțiți și una îi face, încât şi pe părinții care i-au născut să-i treacă cu vederea [să-i lase]. Şi vezi ce zice, că Dumnezeu nu voieşte multa însurare [deasă însoțire], adică pe una a lăsa și altă femeie a lua și iarăşi pe aceea a o lăsa și de alta a se lipi. Că de ar fi fost așa, ar fi făcut Dumnezeu un bărbat şi mai multe femei, dar n-a făcut așa, ci „bărbat și femeie a făcut" şi a poruncit ca unul cu una să se însoţească. Dar, poate şi aşa am fi putut să înțelegem locul acesta: cuvântul cel dăscălesc [învățătoresc] semințe bune punând în sufletul omului celui credincios, rânduială de,,bărbat" ține [are] către sufletul cel care l-a primit. Și de multe ori cuvântul voind să folosească sufletul ce l-a primit,,,lasă pe tatăl său", adică înțelegerea cea înaltă,,,și pe maica sa", adică vorba cea împodobită, şi se lipeşte de femeia sa”, adică învață cele ce sunt spre folosul sufletului aceluia, pogorându-se [la starea] lui şi alegând de multe ori înţelegere de rând şi vorbe neîmpodobite. Și de aici se fac cei doi,,întru un trup", adică sufletul crede că „,S-a făcut trup" Cuvântul lui Dumnezeu
(Ioan 1, 14). Şi nici un gând omenesc nu poate să despartă acel suflet de una ca aceasta credinţă (Romani 8, 39). Dar în casă ucenicii L-au întrebat iarăşi despre aceasta. Şi El le-a zis: Oricine va lăsa pe femeia sa și va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea. Iar femeia, de-și va lăsa bărbatul ei și se va mǎrita cu altul, săvârşeşte adulter . (10, 10) Pilde 1,5 (10, 11) Matei 5, 32; 19,9/Luca 16, 18/Romani 7,3. Însă şi ucenicii s-au smintit şi pentru aceasta vin iarăşi la Dânsul şi Îl
întreabă, fiindcă nu s-a vindecat gândul lor îndeajuns. Iar El le răspunde lor, zicând:,,<<Oricine îşi va lăsa femeia sa și va lua alta», este preacurvar al celei de a doua; de asemenea încă şi femeia care şi-a lăsat bărbatul şi s-a însoțit cu altul preacurvă este".
Ev Marcu 10; 2-12.
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Comentarii
Trimiteți un comentariu