"În vremea aceea Iisus le-a dat poruncă ucenicilor săi să nu spună nimănui despre El că este Hristos. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei şi de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe faţă. Și, luându-L Petru de o parte, a început să-l dojenească. Dar El, întorcându-se şi uitându-se la ucenicii săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor. Și, chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea și să-mi urmeze Mie. El a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit . Și l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat. Ioan 9,6 Se vede că Betsaida bolea cu multă necredinţă, de aceea o şi ticăloşeşte Hristos pe dânsa, după cum citim la Matei: „Vai țieHorazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac și în cenuşă, s-ar fi pocăit" (Matei 11, 21; Luca 10, 13)..Deci, venind Domnul acolo,,,au adus la El un orb", însă nu adevărată era credinţa celor ce l-au adus, pentru aceea şi Domnul îl scoate pe orb din sat şi aşa îl tămăduieşte pe el. Și,,scuipă în ochii" orbului şi-şi pune mâinile" peste el, ca să ne învăţăm cum cuvânt dumnezeiesc și faptă urmând cuvântului, pot a săvârşi minunile, căci,,mâna" este semn al lucrării, iar,,scuiparea", al cuvântului, fiindcă este din gură. Dar nici orbul nu avea de săvârşit [desăvârşită] credinţa şi pentru aceasta nu îndată îl face pe el să vadă, ci [întâi] în parte, ca pe cel ce nu întreagă avea credinţa, căci după credință se fac şi vindecările. Şi îi porunceşte lui,,să nu intre în sat", de vreme ce, precum am zis, necredincioşi fiind cei din Betsaida, s-ar fi vătămat omul la suflet; şi nici să nu spună cuiva ce i s-a făcut, ca, ne-crezând ei, mai rea osândă să-şi tragă asupra lor. Aşa şi noi, de multe ori suntem,,orbi" la suflet, în,,sat" fiind, adică în lumea aceasta. Apoi,,,afară din sat", adică din lume şi din lucrurile ei fiind scoşi de Hristos, ne vindecăm. Iar după ce ne vindecăm, ne zice sǎ nu ne mai întoarcem,,în sat", [la cele ale lumii adică,] ci fiecare,,la casa sa". lar,,casă" a fiecăruia dintre noi este Cerul şi lăcaşurile cele de acolo. Şi a ieşit lisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip". Şi pe drum întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alții că eşti Ilie, iar alții că eşti unul din Prooroci. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu ești Hristosul.Și El le-a dat poruncă să nu spunǎ nimănui despre El."
"(8,27) Matei 16, 13/Luca 9, 18 (8, 28) Matei 14, 2; 16, 14/Luca 9, 19 (8, 29) Matei 16, 15-16/
Luca 9, 20/loan 1,49; 6, 69; 11, 27 (8, 30) Matei 16, 20; 17, 9/Luca 9, 21."
"Ducându-i pe ei departe de iudei, atunci îi întreabă despre Sine ca, netemându-se de nimeni, să mărturisească adevărul. Deci au răspuns:"Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alții că eşti Ilie, iar alţii că eşti unul din Prooroci". Căci mulți socoteau că a înviat loan, cum credea şi Irod (Marcu 6, 15), şi că a primit, după înviere, putere de a face minuni, fiindcă în timpul vieții sale, nici o minune nu făcuse loan. Iar după ce i-a întrebat Domnul pe Apostoli de părelele [părerile] altora, îi întreabă lor socoteală, ca şi cum ar fi zis: „Aceia întru acest fel socotesc despre pe ei şi de a Mine, rătăcindu-se, dar voi, ce altceva ziceţi?" Deci, ce zice Petru? Îl mărturiseşte pe El că este Hristosul Cel vestit de Prooroci. Dar ce a zis Domnul despre mărturisirea lui Petru şi cum l-a fericit pe el? Marcu nu le spune pe acestea, pentru ca să nu se creadă că fiind el [Marcu] ucenic al lui Petru, spune aceasta spre har [lauda] dascălului său. Iar Matei, nelăsând nimic, le-a spus pe toate (Matei 16, 13-20). Şi i-a oprit pe ei ca,,nimănui să nu spună despre Dânsul", căci voia să se ascundă slava cea pentru El, ca să nu se smintească mulți de El şi din această pricină necrezând ei, să se facă vinovaţi de mai mare muncă [osândă, caznǎ]. Și a început să-i învețe că Fiul Omului trebuie să pătimească multe şi să fie defăimat de bătrâni, de arhierei și de cărturari şi să fie omorât, iar după trei zile să învieze. Și spunea acest cuvânt pe faţă. Și luându-L Petru de o parte, a început să-L dojenească. (33) Dar El, întorcându-se şi uitându-Se23 la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi, înapoia Mea, satano! Căci tu nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor."
"(8, 31) Matei 16, 21; 17, 22-23; 27, 63/Marcu 9, 31; 10, 33-34/
Luca 9, 22, 44; 24, 7 (8, 32-33) Matei 16, 22-23."
"După ce ucenicii au mărturisit că El este adevăratul Hristos, atunci le arată lor [si] taina Crucii, dar nu cu totul descoperit, căci nici aşa nu pricepeau ei ce zice Domnul, nici nu înţelegeau ce este aceea a învia, ci doar atât socoteau că mai bine este să nu pătimească El nicidecum. De aceea şi Petru începe a-L prihăni [Îl dojeneste ], căci fiind cu putinţă ca să nu pătimească El nimic, Se aruncă pe Sine în moarte. Iar Domnul, arătând că pentru mântuirea noastră se va face Patima Lui şi cum că numai satana, nu voieşte să pătimească El, pentru ca să nu-i mântuiască pe oameni, ,,satană" îl numeşte pe Petru, ca pe cel care cugeta pe cele pe care şi satana [le cugeta]. Şi [încă îl numeşte Domnul pe Petru aşa] pentru că nu voieşte să pătimească El, ci este împotrivitor Lui, căci „satana" se tâlcuieşte ,,împotrivnic”. Și zice: „Mergi, înapoia Mea", adică „urmează voii Mele şi nu te împotrivi, nici să stai împotriva Mea, ci pe urma Mea urmează”. Şi zice Domnul că Petru cugetă „,cele ale oamenilor", fiindcă unele smerite [neputincioase] şi trupeşti cugetând, voia ca Domnul să fie în odihnă şi să nu Se răstignească, nici să cadă în ispite pentru mântuirea oamenilor.Şi chemând la Sine mulțimea, împreună cu ucenicii săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia Crucea şi să-mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul său pentru Mine și pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă îşi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul , în schimb, pentru sufletul său?."
"Matei 10, 38; 16, 24/Luca 9, 23; 14, 27
(8,35) Matei 10, 39; 16, 25/Luca 9, 24; 17, 33/Ioan 12, 35(8, 36) Matei 16, 26/Luca 9, 25 (8, 37) Psalm 48, 7-8/Matei 16, 26."
"De vreme ce Petru L-a dojenit pe El pentru că avea să se răstignească, Domnul cheamă mulțimea şi, întru auzul tuturor, către Petru mai mult arătând [îndreptând] cuvântul, zice:,,Tu, o, Petre, Mǎ prihăneşti [dojeneşti] pe Mine pentru că aleg Crucea, iar Eu îţi zic ţie că nimeni nu se va mântui de nu va muri pentru lucrul cel bun şi pentru adevăr". Şi vezi că nu a zis Domnul:,,măcar de nu voieşte cineva, [trebuie] să moară", ci, oricine voieşte", că zice:,,Pe nimeni nu silesc, căci la lucruri bune chem, nu la rele, ca să-l silnicesc; pentru aceasta, dacă cineva nu voieşte, nici nu este vrednic de acestea". lar ce este a te,,lepăda de sine", întru acest chip ne-am fi învăţat, dacă am fi cunoscut ce este a te lepăda de altul, atunci când, cel ce se leapădǎ de altul - de frate poate, sau de slugă, sau de tată -, măcar în cazne fiind acela sau omorât fiind, nu se întoarce, nu este împreună-pătimitor, ca unul care s-a înstrăinat [deja de ei]. Deci, întru acest chip voieşte Domnul nici de trupul nostru - măcar de-ar fi bătut, măcar oricâte ar pătimi-, să nu ne fie milă."
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Ev Marcu 8 ; 30-34.
Comentarii
Trimiteți un comentariu