"În vremea aceea a venit Iisus în Betsaida. Și au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el. Și, luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui și punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Și el, ridicându-şi ochii, a zis: Zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând. După aceea, El a pus iarăşi mâinile pe ochii lui şi l-a făcut să vadă, şi acesta s-a îndreptat și a văzut din nou limpede pe toți. Apoi l-a trimis la casa lui, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. Şi l-a trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.loan 9,6 Se vede că Betsaida bolea cu multă necredinţă, de aceea o şi ticăloseşte Hristos pe dânsa, după cum citim la Matei:,,Vai ție, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac și în cenuşă, s-ar fi pocăit" (Matei 11, 21; Luca 10, 13). Deci, venind Domnul acolo,,,au adus la El un orb", însă nu adevărată era credinţa celor ce l-au adus, pentru aceea şi Domnul îl scoate pe orb din sat şi aşa îl tămăduieşte pe el. Și,,scuipă în ochii" orbului şi-şi pune mâinile" peste el, ca să ne învăţăm cum cuvânt dumnezeiesc şi faptă urmând cuvântului, pot a săvârşi minunile, căci,,mâna" este semn al lucrării, iar,,scuiparea", al cuvântului, fiindcă este din gură. Dar nici orbul nu avea de săvârşit [desăvârşită] credinţa şi pentru aceasta nu îndată îl face pe el să vadă, ci [întâi] în parte, ca pe cel ce nu întreagă avea credinţa, căci după credință se fac şi vindecările. Și îi porunceşte lui,,să nu intre în sat", de vreme ce, precum am zis, necredincioşi fiind cei din Betsaida, s-ar fi vătămat omul la suflet; şi nici să nu spună cuiva ce i s-a făcut, ca, necrezând ei, mai rea osândă să-şi tragă asupra lor. Aşa şi noi, de multe ori suntem,,orbi" la suflet, în,,sat" fiind, adică în lumea aceasta. Apoi, afară din sat", adică din lume şi din lucrurile ei fiind scoşi de Hristos, ne vindecăm. Iar după ce ne vindecăm, ne zice să nu ne mai întoarcem,,în sat", [la cele ale lumii adică,] ci fiecare,,la casa sa". Iar,,casă" a fiecăruia dintre noi este Cerul şi lăcaşurile cele de acolo. Şi a ieşit lisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip". Şi pe drum20 întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alții că eşti unul din Prooroci. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul.Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El."
"Matei 16, 13/Luca 9, 18 (8, 28) Matei 14, 2; 16, 14/Luca 9, 19 (8, 29) Matei 16, 15-16/
Luca 9, 20/loan 1, 49; 6, 69; 11, 27 (8, 30) Matei 16, 20; 17, 9/Luca 9, 21."
Ducându-i pe ei departe de iudei, atunci îi întreabă despre Sine ca,
netemându-se de nimeni, să mărturisească adevărul." învârtoșată este inima voastră? Ochi aveţi şi nu vedeți, urechi aveţi şi nu auziți și nu vă aduceţi aminte. Când am frânt cele cinci pâini, la cei cinci mii de oameni, atunci câte coşuri pline de fărâmituri ați luat? Zis-au Lui: Douăsprezece. Și când cu cele şapte pâini, la cei patru mii de oameni, câte coşuri si pline de fărâmituri ați luat? Iar ei au zis:Şapte. Și le zicea: Tot nu pricepeți?."
"Matei 16, 4-6 (8, 15) Matei 16,6/ Luca 12, 1 (8, 16) Matei 16,7
(S. 17) Matei 16, 8/Marcu 6, 52; 8, 21 (8, 18-19) Matei 14, 20/ Marcu 6, 43/Luca 9, 17/loan 6, 12-13 (8, 20) Matei 15, 37: 16, 10/Marcu 8, 8 (8, 21) Matei 16, 11/Marcu 6, 52; 8,17."
"Îi lasă Domnul pe farisei, ca pe nişte neîndreptați, căci unde este nădejde de îndreptare, acolo se cuvine a zǎbovi, iar unde neîndreptată [de neîndreptat] este răutatea, de acolo se cuvine a se [a ne] depărta. Și cu iconomie,,ucenicii au uitat să ia pâine", ca, dojeniți fiind, să se
facă mai buni şi să vină întru simţirea [şi înţelegerea] puterii lui Iisus. Că Domnul, zicându-le lor să se „păzească de aluatul fariseilor", adică de învăţătura lor cea rea, ei socoteau că-i opreşte pe ei Hristos de la aluatul pâinilor. Drept aceea cu cuviinţă sunt mustrați, ca unii care nu pricep
puterea lui Hristos, anume că poate să facă pâine dintru nefiinţă. lar învăţătura fariseilor şi a irodienilor o numeşte,,aluat", pentru că era acră şi plină de răutate veche, căci tot cel ce este învechit întru răutate şi nimic duhovnicesc nu poate a grăi ca să îndulcească gâtlejul celui ce ascultă, unul ca acesta are,,aluat" - adică învățătură de răutate veche [drăcească] -, care,,muşcă" și întru căinţă aduce mai pe urmă pe cel care i s-a supus ei. Dar cine erau,,irodienii"? Unii învăţători de curând arătați, care ziceau că Irod este Mesia [Hristos] şi cum că lui se cuvine a-i crede. Şi au venit la Betsaida. Și au adus la El un orb şi L-au rugat să se atingă de el. Şi luând pe orb de mână, l-a scos afară din sat şi, scuipând în ochii lui şi punându-și mâinile peste el, l-a întrebat dacă vede ceva. Şi el, ridicându-şi ochii, a zis: zăresc oamenii; îi văd ca pe nişte copaci umblând. După aceea a pus iarăşi mâinile pe ochii lui, şi el a văzut bine şi s-a îndreptat, căci vedea toate, lămurit. Şi l-a
trimis la casa sa, zicându-i: Să nu intri în sat, nici să spui cuiva din sat.loan 9,6
Se vede că Betsaida bolea cu multă necredinţă, de aceea o şi ticăloseşte
Hristos pe dânsa, după cum citim la Matei:,,Vai ție, Horazine, vai ţie, Betsaida, că dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, de mult, în sac și în cenuşă, s-ar fi pocăit" (Matei 11, 21; Luca 10, 13). Deci, venind Domnul acolo,,,au adus la El un orb", însă nu adevărată era credinţa celor ce l-au adus, pentru aceea şi Domnul îl scoate pe orb din sat şi aşa îl tămăduieşte pe el. Și,,scuipă în ochii" orbului şi-şi pune
mâinile" peste el, ca să ne învăţăm cum cuvânt dumnezeiesc şi faptă urmând cuvântului, pot a săvârşi minunile, căci,,mâna" este semn al lucrării, iar,,scuiparea", al cuvântului, fiindcă este din gură. Dar nici orbul nu avea de săvârşit [desăvârşită] credinţa şi pentru aceasta nu îndată îl face pe el să vadă, ci [întâi] în parte, ca pe cel ce nu întreagă avea credinţa, căci după credință se fac şi vindecările. Și îi porunceşte lui,,să nu intre în sat", de vreme ce, precum am zis, necredincioşi fiind cei din Betsaida, s-ar fi vătămat omul la suflet; şi nici să nu spună cuiva ce i s-a făcut, ca, necrezând ei, mai rea osândă să-şi tragă asupra lor. Aşa şi noi, de multe ori suntem,,orbi" la suflet, în,,sat" fiind, adică în lumea aceasta. Apoi, afară din sat", adică din lume şi din lucrurile ei fiind scoşi de Hristos, ne vindecăm. Iar după ce ne vindecăm, ne zice să nu ne mai întoarcem,,în sat", [la cele ale lumii adică,] ci fiecare,,la casa sa". Iar,,casă" a fiecăruia dintre noi este Cerul şi lăcaşurile cele de acolo. Şi a ieşit lisus şi ucenicii Lui prin satele din preajma Cezareii lui Filip". Şi pe drum20 întreba pe ucenicii Săi, zicându-le: Cine zic oamenii că sunt? Ei au răspuns Lui, zicând: Unii spun că eşti Ioan Botezătorul, alţii că eşti Ilie, iar alții că eşti unul din Prooroci. Şi El i-a întrebat: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Răspunzând, Petru a zis Lui: Tu eşti Hristosul.Şi El le-a dat poruncă să nu spună nimănui despre El."
"Matei 16, 13/Luca 9, 18 (8, 28) Matei 14, 2; 16, 14/Luca 9, 19 (8, 29) Matei 16, 15-16/
Luca 9, 20/loan 1, 49; 6, 69; 11, 27 (8, 30) Matei 16, 20; 17, 9/Luca 9, 21."
Ducându-i pe ei departe de iudei, atunci îi întreabă despre Sine ca,
netemându-se de nimeni, să mărturisească adevărul."
Sfântul Teofilact al Bulgariei
Ev Marcu 8, 22-26.
Comentarii
Trimiteți un comentariu