"Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăţia lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa; şi a crescut şi s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului, pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. Şi mergea.El prin cetăți și prin sate, învăţând şi călătorind spre Ierusalim. Şi I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre, şi nu vor putea. După ce se va ridica stăpânul casei şi va încuia uşa şi veţi începe să stați afară şi să bateți la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteți! Atunci voi veți începe să ziceţi: Am mâncat înaintea ta şi am băut și în pieţele noastre ai învăţat. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu știu de unde sunteți. Depărtaţi-vă de la mine, toți lucrătorii nedreptății. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinților, când veți vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe Iacov
şi pe toți prorocii în Împărăţia lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară. Şi vor veni alții de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar aceste minuni să le înţelegi şi pentru omul cel lăuntric. Cáci..se gårboveşte" sufletul, când numai la grijile cele pământeşti se pleacă şi nimic ceresc sau dumnezeiesc nu năzuieşte. Drept aceea şi se zice că de optsprezece ani" boleşte, căci atunci când cineva spre påzirea poruncilor ,Legii celei dumnezeieşti care sunt zece şi spre nădejdea veacului al optulea este neputincios, se zice că de,,optsprezece ani" este „gârbov". Au nu cel care este pironit şi aplecat la cele pământeşti şi pururea păcătuiește, poruncile le leapădă și veacul ce va să fie nu-l primeşte? Dar Domnul ..sâmbăta" şi în „adunare" il vindecă pe un suflet ca acesta, căci atunci când va aduna cineva întru sine gândurile mărturisirii (pentru că,,luda" înseamnă ,,mărturisire"), şi,,sâmbătă" va avea - adică încetare de la cele rele -, atunci il vindecă pe dânsul lisus, nu numai cu cuvântul zicând: Eşti dezlegat de neputinţa ta", ci şi mâinile punându-Şi-le deasupra. Căci ni se cuvine nouă să primim şi ajutorul mâinilor celor dumnezeieşti spre săvârşirea lucrurilor faptei celei bune, si nu numai prin cuvânt şi învăţătură tămăduirea luându-o [dobândind-o], så ni se pară că ne este de ajuns. Deci zicea: Cu ce este asemenea Împărăția lui Dumnezeu și cu ce o voi asemăna? Asemenea este grăuntelui de muştar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa, şi a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălăşluit în ramurile lui. Şi iarăşi a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul.Şi mergea El prin cetăți și prin sate, învăţând şi călătorind spre lerusalim."
"(13, 18-19) Matei 13, 31-32/ Marcu 4, 30-31 (1.3, 20-22) Matei 9, 35; 13, 33-35/ Marcu 6, 6."
"Cu grǎuntele de muştar" aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu; iar Impărăţia lui Dumnezeu este cuvântul și propovaduirea, căci prin propovaduire a împărățit peste sufletele oamenilor. Deci, precum muştarul se pare că este mic, dar are multă putere, aşa şi cuvântul Evangheliei este defăimat de cei mulţi şi li se pare că este „nebunie" (Faptele Apostolilor 26, Corinteni 1, 23). Dar, luându-l pe dânsul omul, şi aruncându-l în grădina sa", adică în sufletul său, se face,,copac mare", încât şi,,ramuri"
se află la dânsul. lar păsările cerului", adică oamenii cei ce voiesc a zbura la înălţime, se sălăşluiesc în ramurile" acestea, pentru că aceia care sunt mai sus decât cele pământeşti, în ramurile" propovaduirii, adică intelepciunile cele întinse [cuprinzătoare] se odihnesc. Ca şi cum aş zice ca gräunte" a luat Pavel, pe învăţătura cea puțină a Ananiei (Faptele
Apostolilor 9, 17), dar sădind acest,,grăunte" în grădina sa" cea cu pământ gras, ramuri" a făcut, le zic adică pe cele multe şi frumoase învăţături și trimiteri, întru care se sălăşluiau nu numai cei de atunci care erau înalţi şi înţelepţi la minte şi la înţelepciune - precum erau corintenii, Dionisie, lerotei şi alţii mulți, precum şi cei de pe urmă, în fiecare dintre vremi. Se poate grǎunte de muştar" să fie înţeles şi Însuşi Domnul, om de rând fiind după ceea ce se vedea, căci fecior de teslar era şi foarte sărac (Matei 13,55). Dar căzând El în inima [mijlocul] pământului când a muritşi, în grădină" îngropându-Se (loan 19, 41),,,ramuri" frumoase pe Apostoli i-a făcut, întru care se odihnesc toți cei care mai înainte erau purtaţi de tot duhul înşelăciunii, precum erau cei din neamuri. Căci aceştia cu păsările" se asemănau pentru mintea care lesne li se rătăcea şi se amăgea şi era plină de toată uşurătatea. Că aşa sunt toți cei ce se rătăcesc, asemenea cu „păsările cerului", adică ale vazduhului, pe care, larăşi este asemănat dumnezeiescul cuvânt cu aluatul" luându-l,,femeia", adică firea omenească, l-a ascuns în trei măsuri de făină", adică în trup, în suflet şi în duh, ca să se sfințească acestea, după cum zice fericitul Pavel (1 Tesaloniceni 5, 23), şi să se facă o,,frământătură" prin împărtăşirea cea cu Sfântul Duh (Romani 11, 16; 1 Corinteni 5, 7). Însă poţi a-l înțelege femeie" pe suflet, iar,,trei măsuri" pe cele trei părţi ale lui: cea cuvântătoare, cea mânioasă și cea poftitoare. Deci, dacă cineva întru aceste trei părți va ascunde cuvântul lui Dumnezeu, le va face pe acestea cu totul duhovniceşti, încât nici partea cea cuvântătoare să nu greşească în dogme, nici mânia şi pofta fără de socoteală să nu se pornească, ci să se dospească şi să se facă asemenea cuvântului lui Dumnezeu.
..Şi mergea El prin cetăți și prin sate, învățând". Pentru că nu intra Domnul numai în cele mai mici, precum sunt satele, iar pe oraşe le defăima lucru care il fac cei ce voiesc a-i amăgi pe cei mai de rând -, nici în oraşe nu intra ca un iubitor de slavă şi ca un poftitor de arătare cu îngâmfare,defăimând [satele] cele mai mici, ci ca un Stăpân de obşte, iar mai vârtos ca un Părinte, de toți purtând grijă, pretutindeni înconjura [străbătea].
Oare umbla Domnul prin cetățile cele dinafară, întru care nu erau atâţia învăţători de Lege, iar de lerusalim fugea, ca şi cum s-ar fi temut de mustrările cele de la învăţătorii de Lege, sau bănuia moartea la care aceștia voiau să-L supună? Nu este cu putinţă a se zice aceasta, pentru că Domnul
călătorea spre Ierusalim", căci unde sunt mai mulți cei bolnavi, acolo cu prisosinţă să se sárguiască să meargă şi Şi I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? lar El le-a zis: Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre şi nu vor putea. După ce se va scula stăpânul casei şi va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la uşă, zicând: Doamne, deschide-ne! - şi el, răspunzând, vă va zice: Nu vă ştiu de unde sunteți. Atunci voi veți începe să ziceţi:
Am mâncat înaintea ta și am băut și în pieţele noastre ai învăţat. Şi el vă va zice: Vă spun: Nu stiu de unde sunteți. Depărtaţi-vă de la Mine toți lucrătorii nedreptății. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam şi pe Isaac şi pe lacov şi pe toți Proorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi aruncați afară". Şi vor veni alții de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi şi vor sedea la masă în Împărăția lui Dumnezeu. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi, și sunt alții întâi care vor fi pe urmǎ."
"(13, 23-24) Sirah 4, 24/Matei 7, 13-14/loan 7, 34, 8, 21; 13, 33/Faptele Apostolilor 14, 22
(13,25) Isaia 55, 6/ Matei 7, 23; 25, 10-12/Luca 6, 46 (13,27) Psalm 5, 4-6; 6,9/ Matei 7, 23; 25, 41/
Luca 13, 25/1 Corinteni 8, 3/2 Timotei 2, 19 (13. 28) Matei 8, 11-12; 13, 42; 24, 51
(13,29) Facere 28, 14/Isaia 2, 3; 49, 6; 60, 3/Maleahi 1, 11/Marcu 8, 11
(13,30) Matei 19, 30; 20, 16/Marcu 10, 31/Faptele Apostolilor 10, 45; 28, 28."
,,Puțini sunt cei ce se mântuiesc", pentru că,,uşa strâmtă" nu este cu putinţă a primi pe mulți. Deci,,,stăpânul casei" este Domnul, şi cheamă dimpreună pe toți oamenii la ospăt şi la desfătarea bunătăților celor
neimpuținate. Câți, dar, sunt osârduitori, până la ceasul prânzului se sârguiesc
a intra, iar câţi sunt mai trândavi, şi după ceasul prânzului vin, se închid afară. Şi care este,,ceasul prânzului"? Arătat este că viața aceasta de acum, că această vreme este cu adevărat bună pentru gătirea cea duhovnicească, ca să.ne ospătăm. Deci, după ce,,se va scula stăpânul casei" - adică se va scula la.Judecată-şi va încuia uşa calea faptei celei bune zic, [pe] care după."
Sfântul Teofilact al Bulgariei.
Ev Luca 13, 19-29.
Comentarii
Trimiteți un comentariu