Treceți la conținutul principal

Suspinul inimii...

     




....toată făptura suspină....(Romani 8:22)

      "De ce suspini, creştine, când eşti nefericit şi când te rogi, când plângi, când te bucuri şi când mori?...

      De bună seamă că Adam şi Eva, când au fost scoşi din rai, au suspinat după fericirea pierdută. Regele şi proorocul David îşi plânge nefericirea şi păcatul în suspine şi lacrimi îmbelşugate: «Ostenit-am suspinând. În toate nopţile îmi spăl patul şi ud aşternutul meu cu lacrimi» (Psalmul 6:6). <<Viaţa mi se stinge în dureri şi anii mei în suspinări se scurg» (Psalmul 30:10). <<Cât am păstrat tăcerea mi se mistuiau oasele şi suspinele nu-mi mai conteneau»> (Psalmul 31:3). «<Slăbit sunt şi istovit peste măsură şi răcnesc de durerea inimii mele. Înaintea Ta sunt, Doamne, toate dorinţele mele şi suspinele mele nu sunt ascunse de Tine» (Psalmul 37:8-9). «Sufletul meu suspină şi tânjeşte după curțile Domnului. Inima mea şi carnea mea se istovesc de dorul Dumnezeului meu»> (Psalmul 83:2).

        Iisus Hristos, când s-au apropiat de el fariseii ca să-L ispitească şi să-i ceară un semn din cer, <«<a suspinat cu duhul şi a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn?»> (Marcu 8:11-12).

        Suspinul tresaltă, zvâcneşte şi izbucneşte din adâncul inimii ca să scoată sufletul din adâncul răutăţilor, spune Sf. Simeon Noul Teolog. Inima omului suspină când este mai adânc răscolită sau îndurerată. Suspinul este un strigăt potolit de durere către Dumnezeu; un zbucium după Dumnezeu; e glasul omului duhovnicesc din noi. Cine suferă suspină; cine se roagă suspină; cine iubeşte suspină; cine plânge suspină; cine aşteaptă mântuirea suspină; «<când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mântui»>, zice profetul Isaia (30:15); cine doreşte cerul şi fericirea cea veşnică suspină; cine se mângâie suspină; cine moare suspină. Moartea creştinului, când nu e violentă, e un suspin mângâietor, un suspin tot mai prelung, tot mai rar, tot mai liniştit... de aceea ne şi rugăm pentru morți ca Dumnezeu să-i odihnească,,unde nu este durere, nici scârbă, nici suspin, ci viață fără de sfârşit"... În suspin dorim nemurirea, oftăm după locuinţa şi fericirea veşnică pentru care Dumnezeu ne-a dat arvuna Duhului, garanţia dumnezeiescului har în Sfintele Taine.

        Iată când şi de ce suspină inima omului. Suspină pentru că sufletul este nemuritor şi viaţa veşnică."

   SPRE TABOR ( VOL.1- PREGĂTIREA)

   PREOT ILARION V. FELEA

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

„Să nu luați niciun document biometric – e începutul lepădării de Hristos!” - Profeția starețului Tavrion despre vremurile de pe urmă..

  Atentie atentie la aceste mari pericole: Buletinul electronic si Id Digitală.. "Fraților dacă închidem ochii și acceptăm tot ce ne dă acest sistem antihristic apoi noi ce cruce mai ducem? Suntem luptați cu viclenie pe mai multe fronturi și trebuie să nu ne lagăm inima de nimic pământesc ca să fim liberi sufleteste, să nu ne închinăm la nici-un idol (bani,confort,plăceri,putere.. ect).       Inima și mintea noastră trebuie să fie doar la Dumnezeu și să răbdăm cu bucurie pentru păcatele noastre și  dragostea Sa toate încercările care vin asupra noastră..." "Părintele Tavrion spunea că unul dintre primele lucruri pe care supușii lui Antihrist îl vor aplica lumii va fi acela de a crește foarte mult prețurile și costurile de zi cu zi , ca astfel să determine oamenii să recunoască stăpânirea… Vor crește foarte mult prețurile la alimente, la serviciile sociale și la multe altele, iar apoi vor scoate banii cash din circulație și îi vor face electronici. Se pregăt...

Dumnezeu îngăduie dracului să ne provoace, tocmai ca să vedem ce iese din noi..

  " D umnezeu vrea să-i unească pe soți în iubire, în același duh. Dumnezeu vrea să-i unească pe frați, pe surori în mănăstire, în același duh, ca toți să fie una. Acesta este scopul lui Dumnezeu cu noi, ca toți să fie una . Diavolul, însă, caută să dezbine. Scopul lui Dumnezeu este să ne unească, i ar scopul diavolului este să ne despartă, să ne separe . Și-atunci, dracul, ca să separe, se folosește de „lumea” dinlăuntrul nostru și începe să scoată la suprafață patimile și lovesc în ceilalți. Ceilalți, dacă nu sunt nici ei întăriți, se supără și lovesc și ei, înapoi și, de-aici conflictele, certurile. Și atunci, vine Sf. Dorotei al Gazei, mi se pare și dă exemplul acesta, că „ omul este ca o sticlă. Cineva care îi face ceva, sau îl jignește , e ca și când ar arunca cu o piatră și ar sparge sticla. Vina lui este că a spart sticla, dar nu-i vina lui ce curge din sticlă”. Când tu mă provoci cu ceva și eu încep să mă enervez , să țip la tine, să scot din gură nu știu ce cuvinte, ...

SAREA PAMANTULUI filmul 2 seria 1/2 Schiarhimandrit Hristofor din Tula

Părintele Hristofor a plecat dintre noi pe data de 9 decembrie 1996.  În acea zi mulți oameni aflați la kilometri distanță de oraș, au văzut deasupra Tulei un stâlp de foc care se înalța la ceruri. Ei au crezut că este o minune a naturii, dar de fapt Domnul arăta oamenilor sfinția preacredinciosului plecat de printre noi.  Părintele Hristofor a fost înmormântat în mănăstirea din Venevo. https://youtu.be/uKu4ftWpNnE?is=5Hy3tWTELlyldts3