....toată făptura suspină....(Romani 8:22)
"De ce suspini, creştine, când eşti nefericit şi când te rogi, când plângi, când te bucuri şi când mori?...
De bună seamă că Adam şi Eva, când au fost scoşi din rai, au suspinat după fericirea pierdută. Regele şi proorocul David îşi plânge nefericirea şi păcatul în suspine şi lacrimi îmbelşugate: «Ostenit-am suspinând. În toate nopţile îmi spăl patul şi ud aşternutul meu cu lacrimi» (Psalmul 6:6). <<Viaţa mi se stinge în dureri şi anii mei în suspinări se scurg» (Psalmul 30:10). <<Cât am păstrat tăcerea mi se mistuiau oasele şi suspinele nu-mi mai conteneau»> (Psalmul 31:3). «<Slăbit sunt şi istovit peste măsură şi răcnesc de durerea inimii mele. Înaintea Ta sunt, Doamne, toate dorinţele mele şi suspinele mele nu sunt ascunse de Tine» (Psalmul 37:8-9). «Sufletul meu suspină şi tânjeşte după curțile Domnului. Inima mea şi carnea mea se istovesc de dorul Dumnezeului meu»> (Psalmul 83:2).
Iisus Hristos, când s-au apropiat de el fariseii ca să-L ispitească şi să-i ceară un semn din cer, <«<a suspinat cu duhul şi a zis: Pentru ce neamul acesta cere semn?»> (Marcu 8:11-12).
Suspinul tresaltă, zvâcneşte şi izbucneşte din adâncul inimii ca să scoată sufletul din adâncul răutăţilor, spune Sf. Simeon Noul Teolog. Inima omului suspină când este mai adânc răscolită sau îndurerată. Suspinul este un strigăt potolit de durere către Dumnezeu; un zbucium după Dumnezeu; e glasul omului duhovnicesc din noi. Cine suferă suspină; cine se roagă suspină; cine iubeşte suspină; cine plânge suspină; cine aşteaptă mântuirea suspină; «<când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mântui»>, zice profetul Isaia (30:15); cine doreşte cerul şi fericirea cea veşnică suspină; cine se mângâie suspină; cine moare suspină. Moartea creştinului, când nu e violentă, e un suspin mângâietor, un suspin tot mai prelung, tot mai rar, tot mai liniştit... de aceea ne şi rugăm pentru morți ca Dumnezeu să-i odihnească,,unde nu este durere, nici scârbă, nici suspin, ci viață fără de sfârşit"... În suspin dorim nemurirea, oftăm după locuinţa şi fericirea veşnică pentru care Dumnezeu ne-a dat arvuna Duhului, garanţia dumnezeiescului har în Sfintele Taine.
Iată când şi de ce suspină inima omului. Suspină pentru că sufletul este nemuritor şi viaţa veşnică."
SPRE TABOR ( VOL.1- PREGĂTIREA)
PREOT ILARION V. FELEA

Comentarii
Trimiteți un comentariu