Un drum, ostaşi, o cruce. Și sub dânsa,
Sfârşit de lovituri şi de ocarǎ,
E Fiul Tău. Cu încolţiri de fiară
Mulțimea-n jur - sălbatic - valul strâns-a.
S-au revărsat tălăzuiri de ură,
Să pună stavilă iubirii sfinte,
Si i-au stropit şi faţă şi veșminte,
Cu vorbe grele, ca o lovitură.
Dar n-au știut călăii taina lină,
Care-I dădea spre Golgota răbdare:
Căci scrisă este taina asta mare.
În Duhul Tău cu raze de lumină.
Ei n-au ştiut că orice lovitură
Şi Tu o porți pe trupul Tău, Stăpână,
De aceea doar putut-a să rămână
Lumina neclintită-n val de ură.
Durerea toată se-mpărțea în două,
Şi asta este tainica răbdare,
De aceea poate-n mută închinare,
Un iconar Te arată astfel nouă.
Străpunsă eşti şi tu de răni. Pe frunte,
Şi Ție spini-Ți împletesc cunună,
Mulțimea şi asupra Ta, Prea Bună,
Aruncă glodul greu, de vorbe crunte.
Cum stai între femei înlăcrimată
Pe Tine Maica celui Răstignit,
Te-a arătat ducând, abia simțit,
Spre Golgota, o Cruce luminată.

Comentarii
Trimiteți un comentariu