„ Și vă rog pre voi, fraților, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toți să grăiți aceeași și să nu fie între voi împerecheri , schisme ci să fiți întemeiați într-un gând și întru o înțelegere.” (I Cor. 1, 10).Precum ziceam pururea, că certările trebuie a se face câte puțin și pe nesimțite, același lucru îl face și Pavel aici. În adevăr, că urmând el mai departe a trece la un fapt încărcat de multe primejdii, și care ar fi fost de ajuns de a zdruncina biserica din temelii, face uz de cuvânt cu cea mai mare înțelepciune. Zice că-i roagă pe dânșii, și că-i roagă prin Iisus Hristos, ca și cum el nu era de ajuns singur ca să le adreseze rugămintea și să-i convingă de cererea lui cea dreaptă. Și ce înseamnă: „Vă rog pentru numele lui Iisus Hristos“? Adică «iau pe Hristos de martor, iau în ajutor numele lui cel nedreptățit și batjocorit», și cu multă sfială o face aceasta, ca nu cumva să-i rușineze deodată, fiindcă păcatul face pe oameni nerușinați. De aceea dacă de la început chiar ai certat aspru pe cineva, l-ai făcut singur neîmblânzit și fără rușine, iar dacă l-ai adus la umilință prin vorbe blajine, apoi i-ai îndoit grumazul, i-ai tăiat curajul și l-ai făcut să caute la pământ. Aceasta tocmai pregătind-o aici și Pavel, deocamdată îi roagă în numele sau pentru numele lui Iisus Hristos. Și de ce-i rogi? spune-mi. „Ca toți să grăiți aceeași, zice, și să nu fie între voi împerecheri (schisme). Singură arătarea schismei (împerecherii) printre dânșii, și era de ajuns de a fi învinovățiți. Prin împerecheri, nu numai că întregul se desparte în mai multe părți, ci și chiar se pierde la urmă, căci așa este natura schismei. Apoi fiindcă i-a atins foarte tare prin numirea schismei, iarăși îndreaptă și moaie vorba, zicând: „Ci să fiți întemeiați într-un gând și într-o înțelegere". Fiindcă mai sus a spus: „ca aceeași să grăiți”, apoi ca să nu creadă că concordia se mărginește numai în vorbe, le-a adaos fraza: „ci să fiți întemeiați într-un gând și într-o înțelegere”, ca și cum le-ar fi zis: «cer de la voi concordia pe care nu numai în vorbe, ci și în cugetele voastre să o aveți». Și fiindcă se poate să se vorbească și cu cugetul aceiași, și să nu fie concordie, deși nu în toate lucrurile - de aceea a adaos expresia: „Să fiți întemeiați", fiindcă cel unit în oarecare chestiuni, și în altele dezbinat, nicidecum n-a fost întemeiat, ci a rămas străin de conglăsuire, străin de acord. Se poate apoi ca cineva să conglăsuiască în cugetări, și să nu conglăsuiască în înțelegere, ca de pildă cei care au aceiași credință, însă nu sunt uniți după dragoste. Astfel că după cugete suntem uniți, căci cugetăm aceleași, însă după înțelegere nu suntem uniți deloc, ceea ce s-a întâmplat cu Corintenii aceștia, că unii preferau pe cutare, iar alții pe cutare. De aceea zice apostolul, că trebuie a conglăsui și cu gândul și cu înțelegerea. Schisma între Corinteni nu venise de acolo, că se dezbinase și se învrăjbise în credință, ci pentru că se dezbinase în înțelegere (părere), după ambiția omenească. Dar fiindcă cel acuzat devine cu totul lipsit de rușine, întrucât nu sunt martori contra lui, privește, cum apostolul nedându-le voie să tăgăduiască faptul, a adus de față martori."
OMILIA 3
SFANTUL IOAN GURĂ DE AUR
Comentarii
Trimiteți un comentariu