Sfaturi înțelepte

 

"Ai ajuns să urăști un om prin cuvinte și prin fapte doar după ce l-ai dușmănit în mintea și în inima ta. Ar trebui să ne fie frică și rușine de gândurile pe care le putem avea.

Când nu este rușine de gândurile avute, nu va fi rușine nici de cuvintele spuse și nici de faptele făcute.

Nu are cum să ne fie rușine de ce gândim și de ce simțim dacă suntem singuri în sufletul nostru. Cine îl are pe Hristos în suflet se rușinează de gândurile rele, cine are persoana iubită în suflet nu poate avea gânduri de înșelare, cine are familia în suflet nu va putea să o părăsească vreodată. 

Lucrurile exterioare arată mereu ce facem în singurătatea noastră cu gândurile și cu sentimentele. 

Cel mai greu test pe care și-l poate da un om este “adevărul inimii”. Adică să ai curaj să te uiți sincer la ce este în inima ta. Ne-am obișnuit să ne rugăm de formă, să fim creștini de formă, să iubim de formă, să avem familie de formă și în toată această viață de formă inima rămâne goală și singură.  Inima nu poate participa la minciună. 

“Poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe.” (Sfântul Profet Isaia)

Dacă ne întrebăm de ce nu ne mai putem stăpâni nervii și vorbele urâte și mereu ne enervăm și mereu ne certăm și mereu suntem neîmpăcați, trebuie să vedem ce facem cu gândurile noastre. 

Degeaba încercăm să stăpânim trupul dacă încă nu am învățat să stăpânim gândul. Noi nu ne certăm cu vorbele și cu faptele celui din fața noastră ci trebuie să ne întrebăm ce fel de gânduri au chinuit pe omul cu care ne certăm și ce fel de gânduri avem noi care răspundem cu jignire la jignire. 

Mântuitorul ne spune: “Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe când omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui.” (Sfântul Evanghelist Luca)

“Înțelept este nu cel ce zice că în osteneală si în vremea luptei și a războiului încetează gândurile urate în el, ci cel ce în adevărul inimii lui își intelepteste vederea minții, ca să nu privească fără rușine la gândurile desfrânate. Acela întru buna cuviință a conștiinței lui, chiar când mărturisește prin privirea ochilor ceea ce ține de credință, atârnă rușinea ca o perdea peste locul ascuns al gândurilor”

     Sfântul Isaac Sirul