„Noi spunem, într-adevăr, că dorim Împărăția cerurilor, dar nu ne îngrijim s-o dobândim cu acele fapte cu care este cu putință să se realizeze aceasta; ci, fără să ne ostenim deloc pentru împlinirea poruncilor Domnului, ne închipuim, cu deșertăciunea minții noastre, că vom primi onoruri egale cu cei care s-au împotrivit păcatului până la moarte. Cine, stând în casă sau dormind în timpul semănatului, și-a umplut brațul cu snopi în timpul secerișului? Cine a cules via pe care n-a plantat-o și n-a cultivat-o? Fructele sunt ale acelora ale cărora sunt și ostenelile; onorurile și cununile sunt ale învingătorilor. Cine îl va încununa vreodată pe cel care nici măcar nu s-a înarmat pentru întâmpinarea dușmanului? Căci nu trebuie numai să învingi, ci să și lupți legal, după cum spune Apostolul. Aceasta înseamnă să nu se treacă cu vederea nici cel mai mic punct din câte s-au poruncit, ci să se îndeplinească totul așa cum ni s-a poruncit.”
Sfântul Vasile cel Mare, Regulile mari, Cuvânt înainte, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1989), vol. 18, p. 212

Comentarii
Trimiteți un comentariu