SFÂNTUL PAISIE AGHIORITUL FIIND ISTOVIT DIN PRICINA POSTULUI, A PRIVEGHERII ŞI A FOAMEI, S-A RUGAT PREACURATEI FECIOARE.

                               

   .."Odată, pe când eram la Mănăstirea Filotheu, un proiestos m-a trimis, îndată după privegherea Maicii Domnului, să duc o scrisoare la Mănăstirea Iviron. După aceea, trebuia să merg pe jos la arsanaua mănăstirii, să aștept un bătrânel care avea să vină cu corabia și să-l însoțesc până la mănăstirea noastră, care este la distanță de o oră și jumătate de mers pe jos. Eram după post și după priveghere. Pe atunci împărțeam postul Maicii Domnului în două. Până la Schimbarea la Față nu mâncam nimic, în ziua Schimbării la Față mâncam. Și, iar după aceea, până la Adormirea Maicii Domnului nu mâncam iarăși nimic. Așadar, am plecat îndată după priveghere și nici nu m-am gândit să iau puțin posmag cu mine. Am ajuns la Mănăstirea Iviron: am dat scrisoarea și am coborât la arsana ca să aștept corabia.Trebuia să sosească în jur de ora patru după-amiază, însă acum întârzia să vină. Între timp m-a cuprins amețeala. Puțin mai departe era o stivă de trunchiuri de copaci, ca stâlpii de telegraf.Văzând-o, mi-am spus în sinea mea: „Să mă duc puțin mai încolo și să mă așez pe stivă, ca să nu mă vadă cineva şi să mă întrebe ce am pățit”.Când m-am așezat, mi-a trecut prin minte un gând care-mi spunea să rostesc rugăciunea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu” cu șiragul de metanii. Dar îndată m-am împotrivit gândului și mi-am spus:„Ticălosule, pentru astfel de lucruri de nimic vrei să o deranjezi pe Maica Domnului?”. Atunci am văzut înaintea mea un monah, care ținea în mâini o pâine rotundă, două smochine și un ciorchine de struguri.Ia acestea, mi-a spus, spre slava Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”. Și îndată a dispărut. Ei, atunci m-am topit, mi-au dat lacrimile, nici nu mi-a mai ars de mâncare. Ce Mamă este aceasta! Să se îngrijească și de cele mai mici amănunte!."

Părintele Cleopa Ilie.