"Altele sunt semnele amagirii si altele ale harului. Astfel, duhul rau al amagirii, cand se apropie de om, ii zapaceste mintea si o salbaticeste; ii face inima aspra si o intuneca ; ii pricinuieste frica, temere si mandrie ; ii inaspreste ochii, ii tulbura creierul, ii infioara tot trupul ; ii isca, prin nalucire, in fata ochilor o lumina care nu straluceste si nu e curata, ci rosie ; ii scoate mintea din frau si o indraceste ; il misca sa spuna cu gura cuvinte necuviincioase si hulitoare. Si cel ce vede acest duh al amagirii de mai multe ori, se manie si se umple de furie. El nu cunoaste deloc smerenia, nici plansul si lacrima adevarata, ci totdeauna se lauda cu bunatatile lui ; e plin de slava desarta si fara infranare si temere de Dumnezeu si totdeauna e stapanit de patimi. Iar la urma de tot isi iese cu totul din minti si vine la pierzania deplina. Fie ca Domnul sa ne izbaveasca, prin rugaciunile tale, de aceasta amagire. Iar semnele harului sunt acestea : Cand vine la om harul Preasfantului Duh, ii aduna mintea si-1 face sa fie cu luare aminte si smerit, ii aduce aminte de moarte, de pacatele lui, de judecata viitoare si de osanda vesnica ; ii face sufletul de se frange usor, de plange si se tanguieste ; ii face si ochii linistiti si plini de lacrimi. Si cu cat se apropie mai mult de suflet, cu atat il mangaie mai tare prin sfintele patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos si prin nemarginita Lui iubire de oameni si-i prilejuieste mintii vederi inalte si adevarate si anume: cu privire la puterea necuprinsa a lui Dumnezeu, care cu un singur cuvant a adus toate din nefiinta la fiinta ; cu privire la puterea nemarginita, care singura carmuieste si are grija de toate ; 3) cu privire la necuprinsul Sfintei Treimi si la noianul nestrabatut al fiintei dumnezeiesti si celelalte. Atunci mintea omului parca e rapita de acea lumina si luminata de lumina cunostintei dumnezeiesti. Inima i se face senina si blanda si da la iveala roadele Sfantului Duh : bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, compatimirea, iubirea, smerenia si celelalte. Sufletul lui primeste o bucurie de negrait».” (Filocalia 8)
Sfantul Maxim Cavsocalivitul

Comentarii
Trimiteți un comentariu