"Cum reușim să nu mai judecăm pe ceilalți? Judecarea asupra aproapelui atrage părăsirea Harului lui Dumnezeu și ne simțim goliți și împovărați. Părintele Proclu ne oferă o armă pentru a ne lupta cu gândul rău de a ne judeca aproapele. Cum ne putem ruga pentru cei pe care îi judecăm? Și când te-ai unit cu aceia (care judecă) și bați în struna lor, imediat Duhul Sfânt te-a lăsat în părăsire și nu-ți dai seama. Eu, când m-am dus la mănăstire aveam atâta dragoste de călugări și de toate persoanele care duceau viață duhovnicească și acum am devenit rece, împietrit, lenevos și nu mai am râvna pe care am avut-o atunci. Și nu-mi dau seama de unde e căderea mea. De aici vine, căci pe măsură ce se lasă cineva biruit de patima de a judeca, de a osândi pe alții, atunci Duhul Sfânt îl lasă în părăsire și dau năvală ispitele. Și numai așa ne putem repara, numai prin mărturisire și rugându-ne la bunul Dumnezeu pentru acele persoane pe care le-am judecat. Să ne rugăm așa: „Doamne, iartă-i că ei din cauza noastră au greșit. Doamne, te rog, nu-i pedepsi din cauza mea, că eu am fost vinovatˮ și mă rog la bunul Dumnezeu să nu-i pedepsească, ca bunul Dumnezeu să-i mântuiască.Cum ne schimbăm viața?Și așa, văzând bunul Dumnezeu căința noastră și dorința de a pune început bun, ne va schimba viața, dintr-o viață trupească într-una duhovnicească și Duhul Sfânt, văzând că noi căutăm să ne smerim și să-i vedem pe toți mai buni și pe noi mai răi, atunci El iar vine și ne ajută.Dacă în timpul zilei am lucrat prin luptă, Dumnezeu ne ajută, căci lupta cea mai mare este prin gândire, iar căderea și ridicarea monahului sau a creștinului, sunt prin gândire. Prin gândire ne ridicăm și prin gândire cădem. Și prima dată, trebuie să-ți întrebi conștiința: „Conștiință, spune-mi drept, te rog, dacă mor acum, mă mântuiesc? Îi place lui Dumnezeu cum trăiesc?ˮ. Și atunci, pentru smerenia pe care o are cineva, Duhul Sfânt coboară și îl ajută să poată birui.Tăcerea și ascultarea de duhovnicȘi mai este încă ceva, un cuvânt pământesc care zice: „Tăcerea este a veacului viitor și vorbirea a veacului acestuiaˮ. Asta e o treaptă pe pământ și de la treapta asta te poți ridica la ce am spus. Dar, noi n-am ajuns acolo, suntem abia la temelie. În primul rând este ascultarea de un duhovnic, să plângi, să te smerești și să te pocăiești, iar prima virtute este să nu te mânii, a plânge și a nu te răscula, a nu te tulbura, a învăța să ierți și a trece cu vederea neajunsurile altora. Asta îl răstoarnă pe diavol."
(Fragment extras din Revista Atitudini Nr. 51)
Comentarii
Trimiteți un comentariu