Să ard pentru Hristos!

 "... Atunci când inima voastră va arde din căldura lui Dumnezeu, din această clipă se va începe propriu-zis şi prefacerea voastră launtrică. Acest mic foc va mistui şi va topi totul în voi; cu alte cuvinte, va incepe să dea din duh tuturor până ce le va spiritualiza cu desăvârșire. Până nu va veni focul acesta mic, spiritualitatea nu se va săvârşi, oricât v-aţi sforța în cele duhovniceşti. Prin urmare, toata greutatea este acum ca să dobândiți focul şi să binevoiți a vă îndrea in această direcție munca voastra. 

Dar un lucru să ştiţi că focul nu se va arăta atâta vreme cât patimile mai au putere, chiar dacă tu nu ți le îngădui. 

Patimile sunt tot una cu umezeala din lume.  

Ca să aprinzi trebuiesc aduse din altă parte câteva lemne uscate. Iar, când vor începe să ardă, vor scoate cu încetul umezeala şi, pe măsură ce se vor usca, vor aprinde lemnele cele verzi. 

Astfel focul, scoţând treptat umezeala şi răspândindu-se, va cuprinde şi toate lemnele puse deasupra.

Lemnele întruchipează toate puterile sufletului şi toate funcțiunile trupului nostru. 

Atâta timp cât omul nu ia aminte la sine sunt pătrunse de umezeală, de patimi; atâta timp cât patimile sunt alungate, se împotrivesc cu încăpăţânare focului duhovnicesc... Ele răzbesc şi în suflet şi în corp şi, în acest chip, îşi întind stăpânirea asupra întregului om. 

Cum însă ele sunt în legătură cu demonii, aceştia din urmă pun stăpînire pe om prin patimi, care totuşi îşi închipuie că este propriul său stăpân.

Din aceste legături este smuls mai întâi duhul sau cugetul tău pe care îl dezrădăcinează din ele darul lui Dumnezeu; el rupe orice legătură cu patimile şi, căindu-se de trecutul său, îşi pune în gând tare, ca de aici înainte să placă unicului Dumnezeu şi numai pentru El singur să trăiască, umblând în poruncile Lui. 

Stăruind în această hotărâre, duhul sau cugetul, cu ajutorul darului lui Dumnezeu alungă mai târziu patimile din suflet şi din trup şi-şi spiritualizează toate cele ce sunt într-însul. Iată că şi acum în voi duhul s-a smuls din legăturile care îl ţineau. Prin conştiinţă şi voia liberă, voi stați de partea lui Dumnezeu. 

Aveți dorirea să fiţi numai ai lui Dumnezeu şi numai Lui să-I placeți? Acesta este punctul de reazim pentru lucrarea voastră cugetătoare în duh. Dar atunci când duhul sau cugetul este pus din nou în drepturile lui, sufletul şi trupul mai rămân încă sub acțiunea patimilor şi îndură asupriri din partea lor. De acum nu va rămâne decât să vă înarmați împotriva patimilor şi să le biruiţi, să le izgoniți din suflet şi din trup. 

Lupta cu patimile este de neînlăturat.

Ele nu dau de bunăvoie nimic din cele stăpânite în chip neîndreptăţit.

Aducerea aminte de Dumnezeu este viaţa cugetului sau a duhului.

Ea aprinde însăşi râvna de a fi plăcut lui Dumnezeu, iar hotărârea voastră de a fi cu Dumnezeu o face de nezdruncinat. Acestea întăresc din nou punctul de reazim pentru o viață trăita in duh, trăită in chip cugetător, precum și temeiul luptelor noastre strategice impotriva patimilor... "

Sbornicul - Vol 1 , 

"Lucrarea minții - Despre Rugăciunea lui Iisus"