"Sfinții Părinți, numesc rugăciunea, inclusiv pe cea a minții, "maica virtuților", pentru că, cu cât omul va înainta în rugăciune, cu atât va avea loc înaintarea şi în celelalte virtuți.
Precum o mamă îşi hrăneşte pruncii, tot aşa şi rugăciunea hrăneşte toate virtuțile. De aceea această lucrare este, în esență, însăşi viaţa cea mântuitoare, aducând mintea şi sufletul la înalta înţelepciune dumnezeiască.
Când Duhul Sfânt va străpunge rugăciunea, atunci toate virtuţile vor fi conduse de către acesta. Dar pentru un asemenea dar trebuie să ne ostenim. Omul fiind ocupat cu rugăciunea, petrece cu gândul la Dumnezeu, iar gândul la Dumnezeu dă mărturie despre dragostea față de El. Astfel omul lucrând rugăciunea se pocăieşte de păcatele sale, recunoscându-se păcătos. El luptă cu răul, însă nu cu puterea lui de nimic, ci cu Numele lui Dumnezeu, recunoscându-și prin aceasta neputinţa sa şi slăvind astfel puterea lui Dumnezeu.
Rugăciunea îi deschide omului ochiul minții duhovniceşti şi îi descoperă atât greşelile care se ascund în inimă, cât şi neputințele sale, pentru ca acesta să ajungă la smerenie.
Omul îşi cunoaşte neputinţa sa în lupta cu raul, şi începe mai insistent să-şi ţină mintea în rugăciune şi să se lase întru-totul în voia lui Dumnezeu.
larăşi şi iarăşi chemându-L în rugăciune pe Dumnezeu pentru a-L apăra de adversarul său - diavolul, omul îşi aminteşte de moarte, deoarece lupta cu pacatul este în strânsă legătură cu gândul la moarte.
"Pǎcatul înseamnă moarte" şi gândul la păcat aduce şi gândul la moarte; încredințându-se că prin rugăciu-ne se biruieşte păcatul, omul primeşte prin ea curaj.
Rugăciunea este ajutor în înfruntarea ispitelor şi ne face să înțelegem că atât ispitele, cât şi necazurile, devin în cele din urmă aducători de cunoştinţe şi de mântuire. La fel şi celelalte virtuți - chiar şi dragostea! - se desăvârşesc cu ajutorul rugăciunii..."
"Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul Isihiei" - Arhiepiscopul Antonie de Golânsk si Mihailovsc
Comentarii
Trimiteți un comentariu