Rugăciunea lui Iisus

 

Gândul care stă și cheamă pe Hristos asupra vrăjmașilor și care aleargă spre El, e asemenea unei fiare care înconjurată de câini, stă cu bărbăție împotriva lor, ascunzându-se într-o îngrădire oarecare. Văzând de departe uneltirile de gând ale nevăzuților vrăjmași, el neîncetat se roagă împotriva lor lui Iisus, făcătorul de pace și prin aceasta rămâne nerănit de ele“ 

„Cel care se nevoiește înlăuntru, în fiecare clipă trebuie să aibă următoarele patru lucrări: smerenia, luarea aminte peste măsură (atenție), împotrivirea cu cuvântul (cugetelor) și rugăciunea. Smerenia, pentru războiul lui cu niște potrivnici ca diavolii cei trufași, mereu să aibă în mâna inimii ajutorul lui Hristos, căci Domnul urăște pe cei mândri. Atenție pentru ca să țină inima sa fără vreun cuget, de ar părea el chiar bun. Împotrivirea cu vorba, pentru că de îndată ce vei pricepe cu agerimea minții cine a venit, să-i vorbești împotrivă celui viclean cu mânie, după cum se zice: „și voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc“  – Au nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Rugăciunea, pentru ca, după împotrivirea cu vorba, să strigi din adâncul inimii, către Hristos, întru suspinuri negrăite. Și atunci, cel ce se nevoiește, singur va vedea cum vrăjmașul lui se va risipi cu toată nălucirea lui și va fi izgonit de numele cel închinat al lui Iisus, ca praful de vânt sau va pieri ca fumul“. 

„Cine n-are o rugăciune curată de gânduri, acela n-are armă pentru război  acea rugăciune, zic, care s-ar lucra neîncetat în ascunzișurile cele mai dinlăuntru ale sufletului și ar biciui și ar arde pe vrăjmașul ce luptă într-ascuns, prin chemarea Domnului Iisus Hristos“ .

„Ți se cuvine, prin privirea ageră și încordată a minții, să te uiți înlăuntru ca să-i cunoști pe cei ce intră. De îndată ce-i vei cunoaște, prin vorbire împotrivă zdrobește capul balaurului și totodată strigă cu suspinare către Hristos. Și atunci vei căpăta simțirea prin încercare a sprijinului dumnezeiesc și prea limpede vei vedea neprihănirea inimii“ .

„Ca și cel ce ține o oglindă în mână și stă printre mulți alții, privind în oglindă își vede și fața sa cum este și pe alții care privesc în aceeași oglindă, așa și cel ce în întregime s-a coborât în inimă se vede în ea și starea sa proprie, vede și fețele negre ale arapilor celor de gând“ .

„Mintea nu poate învinge nălucirea drăcească numai singură prin sine; să nu îndrăznească la aceasta niciodată. Căci vrăjmașii noștri sunt șireți și prefăcându-se învinși, adeseori, de acolo de jos, prin slava cea deșartă, îi prăbușesc pe luptători. Iar împotriva chemării lui Iisus nu pot suferi nici o clipă ca să stea și să uneltească împotriva ta“ .

„Bagă de seamă, să nu cazi în părere de sine, asemenea lui Israel cel de demult; altfel vei fi dat și tu vrăjmașilor celor de gând. Căci acela, fiind izbăvit de egipteni, de către Dumnezeul tuturor, și-a născocit sieși un sprijinitor – idolul turnat“. 

„Sub idolul turnat înțelegi mintea noastră cea slabă care, atât timp cât cheamă pe Iisus Hristos asupra duhurilor răutății, cu ușurință le izgonește pe ele și cu o pricepere plină de iscusință pune pe fugă puterile cele oștitoare ale vrăjmașului, dar de îndată ce, fără de socotință, a îndrăznit să se bizuie pe sine, apoi cade și se sfărâmă asemenea acelui, așa zis, cu zborul repede“ .

„După cum e cu neputință ca Marea Roșie să apară pe tăria cerului printre altele și după cum e cu neputință omului, care umblă pe pământ, să nu respire aerul de aici, la fel și nouă ne este cu neputință să ne curățim inima de cugetele cele pătimașe și a izgoni din ea pe toți vrăjmașii cei de gând, fără de chemarea deasă a numelui lui Iisus Hristos“

Sbornicul. Dialogul al 3 lea. Despre rugăciunea lui Iisus.