"Doamne, Te rog să nu mă mai părăsești!
Fără Tine
se stinge lumina
în toate gândurile
și se ia căldura
din toate sentimentele!
Fără Tine dispare sarea vieții
și tot ce trăiesc n-are nici un gust
și imediat se strică...
Fără Tine rugăciunea e ca o scrisoare
căreia i-a murit destinatarul...
Iar inima
ca o rană rece
care adună în ea
greutatea tuturor mormintelor...
Căci a trăi fără Tine înseamnă
a aduna moarte...
clipe zile luni ani de moarte...
Nu mă mai părăsi!
Știu că asta e singura rană
a cărei durere
înviază morții...
singura sececetă
care trezește în ei
setea de veșnicie...
Știu...
Dar aș vrea să aud asta
de la Tine...
Căci făra Tine
glasul nu mai are pe nimeni în el
și cuvintele își pierd
înțelesul...
Și oare Doamne
nu ești Tu singurul
care poate pleca
fără
să mă părăsească?...
Învață-mă să Te strâng în brațe
când lipsești..."
poem de Marius Iordachioaia

Comentarii
Trimiteți un comentariu