"...În lucrarea rugăciunii o mare importanță o are densitatea ei şi gândul continuu la Dumnezeu. Treptat, se va concentra şi atenția minții, ceea ce de fapt constituie roada rugăciunii.
Odată cu concentrarea atenției, omul începe să descopere în sine tot răul ce vine din inima în care locuieşte vrăjmaşul care aprinde patimile. Răul apare în cugete, în dorințe, dar mintea însetată de mântuire nu trebuie să bage în seamă cugetele, ci să le curme, fiind atentă doar la rugăciune. Astfel patimile îşi pierd puterea. Aceasta este lupta.
Omul care se pocăieşte nu observă roadele rugăciunii. Aceasta rânduieşte darul lui Dumnezeu în taină, spre folosul omului, pentru că omul cade foarte repede în părerea de sine.
Celui ce se roagă se pare că stă pe loc, sau că devine şi mai rău de cum a fost. El continuă să se roage şi îşi vede insuccesul, care de fapt nu există. Cugetele sunt alungate iarăşi şi iarăşi de rugăciune, datorită căreia mintea depistează şi mai multe, iar omul care se află într-o asemenea luptă începe să se smerească, învață să se lase în voia lui Dumnezeu şi tocmai aceasta este anume aceea de ce este nevoie.
Tot ceea ce este mântuitor pentru om este rânduit de harul lui Dumnezeu, drept răspuns la dorința lui de a se mântui, la silitea lui spre rugăciune, și intr-o astfel de măsură a impunerii se ajunge la reușită atât in rugăciune cât si in calea mântuirii..."
"Calea rugăciunii lăuntrice, Manualul Isihiei" - Arhiepiscopul Antonie de Golânsk si Mihailovsc

Comentarii
Trimiteți un comentariu