"Într-o mănăstire de pe un munte liniștit trăia un călugăr bătrân, cunoscut pentru tăcerea și liniștea lui. Zi de zi, oamenii care treceau pe acolo îl vedeau stând pe o piatră, cu ochii coborâți spre pământ, ca și cum nu ar fi făcut nimic.Într-o zi, un tânăr vizitator, curios și poate puțin disprețuitor, s-a apropiat de el și l-a întrebat:Părinte, ce faci toată ziua? Stai aici și te odihnești, dar nu muncești, nu te ostenești ca ceilalți. De ce trăiești așa, fără să faci nimic?Călugărul a zâmbit blând și, ridicându-și privirea spre tânăr, i-a răspuns: Crezi că nu fac nimic, fiule? În fiecare clipă duc o luptă.Tânărul, surprins, a zis:Ce fel de luptă? Nu ai arme, nu te miști, nu sapi, nu construiești nimic.Bătrânul l-a privit adânc și a zis:Mă lupt cu cinci fiare sălbatice care vor să mă înghită. Sunt legat de ele prin firul vieții mele, dar trebuie să le îmblânzesc ca să nu mă ducă spre pierzare.Ce fiare, părinte? Nu văd nimic aici! Călugărul a întins mâna către inima sa și a explicat: Prima fiară este văzul, care caută să-mi fure sufletul, ducându-mă spre lucruri deșarte sau ispititoare. Trebuie să-l țin legat, să nu se uite decât la cele folositoare și curate.A doua fiară este auzul, care vrea să-mi hrănească sufletul cu zgomote, vorbe goale sau osândiri. Îl păzesc, ascultând doar ce vine de la Dumnezeu. A treia fiară este gustul, care mă ispitește cu pofte și plăceri ale trupului. Prin post și cumpătare, îl țin în frâu.A patra fiară este mirosul, care mă atrage spre lucruri trecătoare și frivole. Îmi îndrept simțul spre mireasma rugăciunii.A cincea fiară este pipăitul, care caută să mă lege de confort și plăceri trupești. Prin înfrânare, îl supun voii lui Dumnezeu.Tânărul asculta cu uimire, iar bătrânul a adăugat: Și nu doar acestea, fiule. În adâncul meu mă mai lupt cu gândurile care vin să mă tulbure: mândria, mânia, lăcomia și multe altele. Dacă aș sta fără trezvie, aș fi biruit. Dar prin rugăciune și veghe, lucrez la mântuirea sufletului meu.Tânărul, rușinat, s-a plecat înaintea călugărului și a zis:Părinte, iartă-mă! Nu am înțeles cât de grea este lucrarea ta.Călugărul i-a pus mâna pe umăr și i-a spus:Lupta aceasta nu este doar pentru monahi, fiule, ci pentru toți cei care vor să meargă pe calea lui Dumnezeu. Și tu o poți începe, chiar de azi. Tânărul a plecat schimbat, iar povestea lui s-a răspândit, învățând pe mulți că adevărata muncă nu este cea văzută, ci cea nevăzută, din inimă."
PR.PIMEN
Comentarii
Trimiteți un comentariu