"În timpul rugăciunii, există situații diferite- împrăştiere, concentrare sau pur şi simplu neghiobie. Din nou, faci răbdare și nu îți permiți să te dezlănțui, să te întristezi, să deznădăjduieşti. În acest timp practici exact asta. Rămâi imperturbabil, blând. Aşa vei dobândi prima experiență: dacă nu te-ai panicat, după o perioadă de răbdare, peste o zi, o săptămână, ispita se va întoarce. Apoi dobândeşti a doua, a treia experienţă, şi atunci când Domnul îți trimite şi mai multe ispite, deja eşti întărit. Tu doar faci răbdare. Aceasta e experienţa, restul sunt teorii şi fantezii. Eu nu cred că cineva poate dobândi rugăciunea fără efort, așa ceva nu există. Nu trebuie să ne temem de nevoință, să ne panicăm. Sfinții Părinți chiar se bucurau de aceste stări, pentru că îşi întăreau indelunga-răbdare. Adesea noaptea ne trezim - să dedicám măcar cinci minute rugăciunii, cel mai bine în picioare-şi spunem cinci minute Rugăciunea lui Iisus. Apoi, ne culcăm. Dacă reuşim
zece minute - slavă Domnului, cincisprezece - slavă Domnului! Dar să nu vă speriați din prima, în acele momente corpul doarme. De exemplu, atunci când obosit sau după anumite ispite sufleteşti te ridici noaptea la rugăciune, ai impresia că-ţi bubuie inima, atât de mult nu-ţi doreşti să faci asta. Dacă îţi păstrezi calmul, după vreo cinci minute criza se potoleşte şi apoi dispare, ca şi când nici n-ar fi fost, iar tu o vreme poţi rosti rugăciunea liniştit și concentrar. Să nu vă temeţi de această criză, să ştiţi că este trecătoare. Cei care deja au această experienţă o iau ca atare: „Puţină răbdare, şi trece."
Dumnezeul meu
Despre rugaciunea inimii, lupta cu gândurile si ascultare

Comentarii
Trimiteți un comentariu