Prin fereastra temniței

            

                            

" Am păcătuit şi ne-am luat răsplata. L-am defăimat pe Domnul Dumnezeu,şi ne-am primit pedeapsa.Ne-am întinat de toată fărădelegea, şi ne-am curățit prin sânge şi lacrimi. Am călcat în picioare tot ce-a fost sfânt pentru străbunii noştri, şi din această pricină am fost la rându-ne călcaţi. Am avut şcoală fără credinţă, politică fără cinste, oaste fără dragoste de ţară, stat fără binecuvântarea lui Dumnezeu. De acolo ni s'a tras nǎruirea şcolii, a politicii, a oştirii şi a statului.Douăzeci de ani ne-am străduit să nu fim noi înşine, de aceea străinii ne-au învăluit cu întunericul lor. Douăzeci de ani ne-am batjocorit strămoşii pentru că se închinau Împărăţiei cereşti şi, de aceea, am pierdut şi împărăţia pământească cea leproasă. Cu ce măsură i-am măsurat pe Dumnezeu şi pe străbuni, cu aceea am fost măsuraţi. Şi, totuşi, am fost miluiţi. Pentru ocările aduse cu gândurile şi cu cuvintele şi cu faptele, pentru ocările nemaiîntâlnite şi nenumărate aduse Înălţimii Sale Împăratul împăraţților, Domnul Dumnezeu, vreme de douăzeci de ani întregi, am fost osândiți la moarte. Osânda începu să fie dusă la îndeplinire, şi fiecare al optulea Sârb fu ucis.Apoi pedeapsa cu moartea se schimbă, şi am fost osândiți la robie pe viaţă, la robie veşnică sub lanțurile Nemţilor. Dar când ţara Sârbilor începu să clocotească de sângele şi de lacrimile sărmanului norod, când lumânările de la Slavǎ' ale celor întemniţaţi erau aprinse de mâini vlǎguite şi stinse de lacrimi, când rugăciunile pătimitorilor .Sârbi mişcară îngerii şi sfinții spre a cere mila Domnului, atunci, din nou, Atotmilostivul îmblânzi pedeapsa, şi micşoră osânda robiei.Să nu-mi pomeniţi de Sodoma şi de cuvântul spus de Domnul către dreptul Avraám - când Avraám l-a întrebat pe Domnul dacă va nimici cetatea cea păcătoasă a Sodomei de se vor mai afla acolo zece drepţi, iar Domnul i-a răspuns că nu, ci va cruța întreaga cetate a Sodomei pentru acei zece drepţi. Voi ziceţi: doar erau în norodul Sârbesc mai mult de zece drepţi, de ce oare Domnul nu ne-a cruţat? Acesta este cuvânt de ispitire. Ca şi cum nu ați şti că Sodoma era o cetate păgână; că ei nu-l cunoşteau pe Unul Dumnezeu,ca neamul Israilitean; că nu erau botezaţi în numele Sfintei Treimi, nici împărtăşiţi cu Sângele lui Hristos, ca neamul Sârbilor. Deosebirea e ca de la pământ la cer. De aceea, Cel ce judecă după dreptate nu a vrut să cruţe Sodoma pentru zece mii, nici pe Sârbi pentru sute de mii de suflete drepte. Căci Sodomlenii nu au ştiut defel despre Unul Adevăratul Dumnezeu. Evreii ştiau de Unul Adevăratul Dumnezeu, prin proroci şi prin nenumărate minuni. Iar Sârbii ştiau de Dumnezeu ce s'a arătat lumii în chipul Domnului Iisus Hristos. Măsura cunoaşterii lui Dumnezeu este şi măsura pedepsei.Aşadar, să nu ne mai măsurăm cu Dumnezeu, ci cu adevărată.mărturisire şi smerită pocăință să strigăm: Drept eşti Tu, Doamne,Dumnezeul nostru, şi cu dreptate ne-ai hrănit pe noi, Sârbii, cu nevoi şi ne-ai dat să bem fiere. Căci mulți dintre noi au călcat Sfânta Ta Lege, ca şi când ar fi fost vreo mâzgălitură parlamentară. Şi n'au călcat-o doar o dată, într'o zi, ci douăzeci de ani, în faţa cerului şi a pământului. Şi mulți au uitat de Tine, Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul Sfinţilor noştri Împăraţi şi Patriarhi, al postitorilor şi al rugătorilor, al nevoitorilor şi al mucenicilor, şi au început să umble după cugetul şi vrerea inimii lor, împietrită de patimile trupeşti şi de ispitirile diavoleşti. De aceea, cu dreptate ne-ai hrănit cu întregul blid de nevoi şi cu paharul cel plin cu fiere, slăvite şi înfricoşate. Doamne! Iar acum, Doamne, cu zdrobire ne rugăm Ţie, izbăveşte rămăşiţa."

Sfantul Nicolae Velimirovici.