Rugăciunea lui Iisus nu numai că nu te împiedică, dar chiar te ajută să asculți ceea ce se citește și se cântă la biserică și ajută la săvârşirea rugăciunii obişnuite din biserică și din chilie şi desfată, foarte mult desfată inima, şi face ca duhul să fie paşnic şi dăruieşte un cuget luminos.
Mi-ați spus că la slujba bisericească Rugăciunea lui Iisus trebuie să o zic numai atunci când nu aud ceea ce se citește sau când citețul este nepriceput, aşa încât nu se poate înţelege ceea ce citește. De asemenea, și cu privire la cântare, să fac la fel. Când mi-ați spus acest lucru, l-ați accentuat în chip deosebit şi aţi zis că așa învăța Stareţul Ambrozie. Însă, iată, eu am citit la Sfântul Episcop Ignatie Briancianinov și la Cuviosul Serafim de Sarov că Rugăciunea lui Iisus trebu- ie săvârşită la slujbă tot timpul. Văd aici o oarecare nepotri- vire. Dar nu trebuie să existe nici o nepotrivire, de aceea và întreb: cum să împac între ele aceste două învăţături?ssbal
Înainte de toate, fiecare ne învață după propria sa expe- riență duhovnicească. Apoi, un lucru i se cuvine începătoru- lui şi altul i se cuvine celui ce a dobândit rugăciunea lăun- trică. Celui ce are rugăciunea lăuntrică, rugăciunea îi este lafel de proprie și firească precum îi este și respirația. Orice ar face, rugăciunea îi merge de una singură, înlăuntru. Aşadar și la slujbă în biserică rugăciunea îi merge, chiar dacă el în acelaşi timp ascultă ceea ce se cântă şi se citeşte. Acest lucru nu l-a înţeles ucenicul unui stareţ şi l-a rugat să-i explice cum se întâmplă așa ceva: cum ascultă și, în același timp, zice şi rugăciunea? Starețul i-a răspuns:,,Spune-mi, frate, ce facem noi acum?" "Discutăm." „Da. Dar spune-mi, ne împiedică să discutăm faptul că respirăm?" "Nu." „Păi, iată, aşa şi rugă- ciunea merge la cei care au dobândit rugăciunea lăuntrică. Ea le este lor tot aşa de firească, precum le este şi suflarea. De aceea se şi spune: «Rugăciunea să se lipească de suflarea ta>>. Chiar şi atunci când omul doarme, lucrarea rugăciunii nu încetează în inima lui, după cuvântul: Eu dorm, dar inima mea veghează. Însă noi nu avem acest lucru. Noi adormim şi nu avem nici măcar pe buze numele Domnului Iisus. Acum îți spun şi despre slujbe. Rugăciunea noastră nu a dobândit încă acea putere de concentrare. Gândurile noas- tre nu au încă atenţie. Noi nu putem încă să pătrundem atât de adânc în Rugăciunea lui Iisus. Și de aceea, la slujbă, dacă vom face rugăciunea, vom asculta şi nu vom înţelege ceea ce se citeşte şi se cântă şi vom fi şi împrăştiaţi în timpul rugă- ciunii, aşadar, nici una, nici alta nu se va prinde de noi. Și nu va ieşi nimic. Dar a asculta cu atenție ceea ce se citește și se cântă este mai uşor decât a ne păzi de împrăştierea gânduri- lor în timpul Rugăciunii lui Iisus. De aceea trebuie să urmați această rânduială. Desigur, uneori se întâmplă că îi este mai de folos omului să facă rugăciunea decât să asculte slujba, ca urmare a unor împrejurări lăuntrice. Insă aici trebuie să existe chibzuială."
Daniil de la Rarău!Despre rugăciunea lui Iisus
Comentarii
Trimiteți un comentariu