Stând la rugăciune să știi înaintea cui stai, către El să fie îndreptate întreg sufletul și întreagă inima ta. Înțelegi ce-ți vorbesc?“ (Ep. Teofan, Despre rugăciune și trezvie. Sf. Efrem Sirul.
„Intrând în casa lui Dumnezeu să nu ne risipim cu mintea, dimpotrivă, omul nostru cel dinlăuntru să se îndeletnicească cu contemplarea și rugăciunea. Iar rugându-ne să zicem: Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, ca nici un fel de cugete să nu mai tulbure mintea noastră“.
„Din toate părțile îngrădește-ți casa sufletului tău printr-un zid al atenției pline de trezvie, și nu lăsa nici o crăpătură la ogradă, ca vrăjmașul, pătrunzând prin ea, să-ți jefuiască casa și tu să fi vinovat de pieirea ta“.
„O mică nepăsare naște păcatul și puțină trezvie înlătură o vătămare mare“.
„De ce uneori sufletul e biruit de gânduri? Pentru că nu li se împotrivește, ci le îngăduie să pătrundă înlăuntru și ele găsindu-și acolo hrană, cu încetul destramă sufletul“.
„Până a nu se înrădăcina patima în tine, smulge-o din tine, și până n-a dat odrasle, smulge-o cu rădăcină, chiar din adâncime. Căci dacă îi vei îngădui să se înrădăcineze în tine, apoi ea va pune stăpânire pe tine“.
„Atâta timp cât cineva se teme de Dumnezeu, nu va păcătui. Vrei să nu păcătuiești? Păzește frica de Dumnezeu“.
„Să iubim evlavia; lasă să-și bată joc de noi, lasă să ne lovească; noi nu o vom părăsi. Căci aceasta este o comoară plină de bunătăți. Ea îl înduplecă pe Dumnezeu să privească spre acela care și-a agonisit-o, după cum este scris: „Spre cine voi privi? Numai spre cel blând și tăcut, și care tremură de cuvintele Mele“ (Ps. 66, 2). Și fericit este cel ce le disprețuiește pe toate pentru evlavie“.
„Frica de Dumnezeu să fie pururea înaintea ochilor tăi și păcatul nu te va stăpâni. Nu zice: „voi păcătui astăzi și mă voi pocăi mâine“. Căci nu ești sigur de ziua de mâine. Să ne pocăim astăzi, iar de ziua de mâine se va îngriji Domnul“.
„Crede cu toată inima ta în Domnul și în orice vreme vei afla harul Lui. Dacă petreci în El, apoi nu-ți vei pierde plata ta“.
„Nu te opri asupra gândurilor necurate, ca să nu te ducă la îndeplinirea lor cea rușinoasă și cu fapta; ci scârbește-te de ele și le izgonește din tine, ca mintea ta să fie întru odihnă. Roagă-te Domnului, ca să-ți lumineze ochii inimii tale; căci cele cu neputință la om, cu putință sunt la Dumnezeu“.
„Dacă ți s-a împietrit inima ta, plângi înaintea Domnului, ca El să izvorască asupra ta strălucirea cunoștinții“ .
„Nu slăbi din pricina gândurilor ce-ți vin. Însă când îți va veni un cuget viclean, strigă către Domnul cu lacrimi, zicând: Doamne, milostiv fi mie păcătosului și iartă-mă pe mine, Iubitorule de oameni! Depărtează de la noi, Doamne, pe cel viclean! Dumnezeu e știutor al inimilor și cunoaște cugetele cele ce vin de la năravul cel rău, însă cunoaște și cugetele ce ne vin din răutatea dracilor. Însă să știi, că în ce măsură te vei lupta și vei răbda slujind Domnului, în aceeași măsură se va curați și mintea ta și cugetele tale“ .
„În loc de scut, îngrădește-te pe tine cu cinstita Cruce, pecetluind cu Ea mădularele și inima ta. Și nu numai cu mâna pune pe tine semnul Crucii, ci și în minte pecetluiește cu el orice îndeletnicire a ta, și scularea ta, și patul tău, și orice slujire ai face, pecetluește-o mai întâi (cu semnul Crucii) în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh“
SBORNICUL. DIALOGUL 3. Povățuirile Sfântului Vasilie cel Mare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu