Sfântul Sava s-a născut în anul 1169 după Hristos, și a fost fiul lui Ștefan Nemania, marele jupân al sârbilor. Încă de tânăr Sava a dorit fierbinte viața duhovnicească și pentru ea a scăpat la Sfântul Munte Atos; acolo a fost tuns monah și a trăit într-o nevoință zeloasă.
Ștefan Nemania a urmat exemplul fiului său și a venit și el în Sfântul Munte, unde s-a călugărit și a murit sub numele de Simeon, monahul.
Sfântul Sava a obținut autocefalia Bisericii sârbe de la patriarh și împărat [ai Bizanțului] și a devenit întâiul arhiepiscop al sârbilor. Împreună cu tatăl său au zidit Mânăstirea Hilandar și mai apoi multe alte mânăstiri, biserici și școli în toate pământurile sârbești.
De două ori a mers în pelerinaj la Locurile Sfinte. El i-a împăcat pe doi dintre frații lui după trup care se înstrăinaseră din cauza luptei pentru putere. A instaurat pacea intre sârbi și vecinii lor. Întemeind Biserica Sârbă, el a întemeiat prin această cultură și statul sârb.
El a adus un duh de pace între toate popoarele din Balcani și a lucrat în folosul tuturor, pentru aceea a fost iubit și respectat în toate aceste popoare. Poporului sârb el i-a dăruit un suflet creștinesc, care nu a pierit, în pofida prăbușirii statului sârb.
Sava a murit în orașul Târnovo din Bulgaria, în timpul domniei împăratului Asan, îmbolnăvindu-se după slujba Sfintei Liturghii din Ziua Botezului Domnului, a anului 1236.
Regele Vladislav a mutat cinstitul său trup la Mânăstirea Mileșevo. De acolo Sinan Pașa l-a dus la Belgrad și l-a ars la 27 aprilie 1595.
Lumea Ortodoxă

Comentarii
Trimiteți un comentariu