Un frate s-a dus la avva Macarie și i-a spus:
— Avva, am o problemă. Am lucrat mult pentru a aduna câteva lucruri necesare vieții mele, dar simt că sufletul meu este tulburat de frica de a le pierde. Ce să fac?
Avva Macarie l-a privit cu blândețe și i-a spus:
— Frate, sufletul care se leagă de lucruri devine robul lor. Dacă îți umpli inima cu grija pentru cele materiale, nu mai rămâne loc pentru Dumnezeu.
Dar fratele, încă neîncrezător, a întrebat:
— Cum să scap de această grijă, avva?
Atunci avva Macarie l-a dus în pustie și i-a arătat un munte de nisip.
— Adu o găleată de apă și vars-o pe nisip, i-a spus avva.
Fratele a făcut așa cum i s-a cerut, dar apa s-a pierdut imediat în nisip.
— Vezi, frate? La fel este și cu sufletul. Oricât ai aduna, nu te vei sătura niciodată, căci inima care iubește lucrurile lumești devine un pustiu nesățios. Singur Dumnezeu poate să-ți umple sufletul. Renunță la posesivitate și vei găsi pacea.
Fratele, auzind aceste cuvinte, s-a întors la chilia sa, a împărțit tot ce avea celor nevoiași și a început să trăiască simplu, găsindu-și bucuria doar în rugăciune și comuniunea cu Dumnezeu.
Pateric

Comentarii
Trimiteți un comentariu