Paza minții

 

                                       

   "Cum poate să spună cineva că este sfânt fiindcă postește, își împarte averile (săracilor) și s-a făcut pe sine pribeag? Oare poate fi sfânt acela care nu-și curățește omul lăuntric? (Se știe doar) că adevărata curățire nu înseamnă ferirea de la (săvârșirea) celor rele, ci curăția desăvârșită a conștiinței. Apropie-te, deci, omule, cu tăria judecăților tale, de mintea ta cea prinsă și robită de păcat și cercetează latura cea mai de jos a minții și latura cea mai adâncă a judecăților tale, (intră) așa-zicând, în cămările sufletului tău, la șarpele care se târăște și se cuibărește (acolo), la cel ce te-a ucis, lovind mortal mădularele sufletului tău. Abis necuprins este inima ta! Numai dacă (pe acel șarpe) îl ucizi, numai atunci poți să te lauzi înaintea lui Dumnezeu cu curăția ta, iar dacă nu, atunci să te smerești și ca un sărman și păcătos să te rogi lui Dumnezeu pentru cele ascunse ale tale.Moartea cea adevărată înlăuntru se ascunde, în inimă, iar omul moare (cu adevărat) înlăuntrul lui. Deci, dacă cineva întru cele ascunse ale sale s-a mutat din moarte la viață; acela trăiește în veac și nu moare, iar dacă trupurile unora ca aceștia se descompun pentru un timp oarecare, ele nu sunt mai puțin sfinte și se vor scula întru slavă. De aceea moartea sfinților adormire și somn se numește.Toată lupta vrăjmașului un lucru țintește: să poată smulge din mintea noastră gândul la Dumnezeu și iubirea față de El; folosindu-se de momeli trecătoare, să ne abată de la cele ce sunt bune la cele ce numai par (a fi bune), dar nu sunt. Tot lucrul bun pe care îl face omul, cel viclean vrea să-l murdărească și să-l întineze; se silește să amestece în (împlinirea) poruncii (gândul) slavei deșarte și al câștigului (mărunt). Pentru ca lucrul cel bun să nu se săvârșească numai pentru Dumnezeu și numai cu gând bun."

Sfântul Cuvios Macarie Egipeanul.